Celor care au o zi întreagă la dispoziție, mai ales dacă e sărbătoare religioasă, vă recomandăm să o dedicați popasului la Mănăstirea Rudi. La ieșirea din satul Rudi un drum de ţară te duce în mijlocul pădurii, spre locul unde acum mai bine de două secole a fost ridicat un schit.
Şi cu cât mai mult te apropii de Mănăstirea Rudi, găseşti o altă lume decât cea cu care ne-am obișnuit, fără “metehnele” tipice ale civilizaţiei. Aici totul este învăluit de liniște, și doar păsările pădurii ne reamintesc prin cântul lor că suntem în sânul naturii. 
Mănăstirea a fost înființată pe timpul domnitorului Grigore Ghica Vodă, care s-a lecuit cu apa izvorului din preajmă. Aceasta a fost ridicată cu bunăvoinţa fraţilor Teodor şi Andronache Rudea (Rudi).
Biserica din piatră cu hramul „Sf. Treime” este unicul obiect păstrat de la înfiinţare și a fost zidită între anii 1770-1777, în vechiul stil moldovenesc, cum mai rar se găsesc pe la noi. În altarul bisericii s-a păstrat o inscripție veche, de-o seamă cu mănăstirea, care informează posteritatea cine și când a construit locașul religios.
Una dintre construcțiile de aici este și “castelul”, clădire proiectată de arhitectul sorocean Valentin Voiţehovschi. Construcția a fost ridicată în perioada interbelică, și aici se afla școala de dascăli. Ceva mai jos se găsește biserica de iarnă a mănăstirii, iar alături este și izvorul, apa căruia pelerinii o beau sau se spală cu ea în speranța de a se tămădui, ca și odinioară Ghica Vodă.
