Războiul declanșat de Vladimir Putin în Ucraina în 2022 a adus în prim-plan paralele istorice cu invazia lui Adolf Hitler din 1939. Deși contextul geopolitic și tehnologic s-a schimbat, strategiile și justificările utilizate au surprinzătoare asemănări. Iată 10 dintre cele mai relevante similitudini:
Pretextul de protejare a minorităților etnice
- În 1939, Hitler a invocat protecția minorității germane din Polonia pentru a justifica invazia. Aceasta a fost pretextul principal pentru atacul asupra Poloniei, considerat necesar pentru „protejarea germanilor”.
- În 2022, Putin a motivat intervenția militară în Ucraina prin necesitatea de a proteja populația rusofonă din regiunile Donbas și Crimeea, pe care le-a considerat „oprimate” de autoritățile ucrainene.
Revendicări teritoriale istorice
- Hitler a justificat expansiunea teritorială prin conceptul de Lebensraum (spațiu vital) pentru poporul german, considerând că Germania are dreptul istoric asupra anumitor teritorii.
- Putin a susținut că Ucraina este parte integrantă a „lumii ruse” și că a fost un teritoriu istoric rusesc, negând legitimitatea granițelor recunoscute internațional.
Anexări teritoriale fără consultare internațională
- În 1938, Hitler a anexat Austria (Anschluss) și regiunea Sudetă din Cehoslovacia, fără un acord internațional.
- Putin a anexat Crimeea în 2014 în urma unui referendum controversat, nerecunoscut de majoritatea comunității internaționale.
Propagandă și dezinformare
- Naziștii au folosit intens propaganda pentru a justifica agresiunile militare și pentru a demoniza inamicii. Aparatul de propagandă condus de Joseph Goebbels a manipulat opinia publică pentru a susține războiul.
- Rusia utilizează masiv dezinformarea și propaganda prin mass-media de stat și platforme online pentru a distorsiona realitatea războiului din Ucraina și pentru a manipula opinia publică internă și internațională.
Acțiuni militare sub pretextul „eliberării”
- Hitler a pretins că „eliberează” germanii din teritoriile ocupate, justificând astfel intervențiile militare.
- Putin declară că „eliberează” ucrainenii de un regim „nazist” și „opresiv,” încercând să legitimeze invazia ca o misiune de pacificare.
Atacuri asupra infrastructurii civile
- Bombardamentele naziste au distrus orașe și infrastructură civilă în Polonia și alte țări ocupate.
- Armata rusă a atacat masiv infrastructura civilă din Ucraina, inclusiv școli, spitale și blocuri de locuințe, afectând populația necombatantă.
Negarea suveranității naționale
- Hitler a considerat Polonia un stat artificial și fără drept la suveranitate, motivând invazia.
- Putin a afirmat în repetate rânduri că Ucraina nu este un stat legitim și că ar trebui să fie parte din Rusia, subminând astfel independența țării.
Utilizarea forței pentru a schimba regimul politic
- Hitler a instalat regimuri-marionetă în teritoriile ocupate pentru a-și extinde influența politică și militară.
- Putin a încercat să impună un regim pro-rus la Kiev și a susținut lideri locali în regiunile separatiste din estul Ucrainei.
Nerespectarea tratatelor internaționale
- Invazia Poloniei a încălcat pactul de neagresiune și alte acorduri internaționale semnate de Germania nazistă.
- Rusia a încălcat Memorandumul de la Budapesta (1994), prin care se angaja să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în schimbul renunțării acesteia la armele nucleare.
Răspunsul tardiv și ezitant al comunității internaționale
- În 1939, reacția internațională a fost inițial slabă și lipsită de acțiuni decisive, permițând extinderea agresiunilor naziste.
- În cazul Ucrainei, răspunsul internațional a fost puternic în sancțiuni economice, dar ezitant în ceea ce privește intervenția militară directă.
Istoria ne arată că atunci când agresiunile teritoriale sunt tolerate, conflictele escaladează, iar costurile umane și economice devin devastatoare. Invazia lui Putin în Ucraina reflectă o reiterare a tacticilor și discursurilor utilizate de Hitler în 1939, o lecție pe care lumea nu ar trebui să o uite.
