Cercetările arheologice efectuate în repetate rânduri pe teritoriul cetății Soroca, pe lângă alte artefacte, au scos la lumina zilei o serie de emisiuni monetare, care au fost doar parțial publicate și semnalate. Primele descoperiri monetare din cetate au fost înregistrate în timpul săpăturilor efectuate de L. Polevoj în anii 1956 și 1959-1960 în paraclisul bisericii din cetate și în unul din turnuri.
Cu acea ocazie au fost semnalate trei monede poloneze găsite în umplutura turnului: un șiling de Lituania de la Sigismund III cu an neprecizat, o imitație după un poltorak de Riga din anul 1624 și o monedă poloneză neprecizată. Din investigațiile arheologice dirijate de Gh. Cebotarenco din anii 1968-1969 au rezultat 23 de monede, găsite în cazemata 9 (7 ex.), în cazemata 4 (2 ex.), în turnul I (8 ex.), în tranșeea I (4 ex.), în curte (1 ex.) și 3 nelocalizate, publicate de L. Polevoj în anul 1972. Cu acea ocazie au fost menționate 10 emisiuni poloneze: Lituania, Alexandru I (1501- 1506), șiling (1 ex.); Ștefan Bathory, 3 groși, 1580 (1 ex.); Sigismund III, șilingi, Riga, 1600 (2 ex.); Sigismund III, an și nominal neprecizat (1 ex.); Ioan Cazimir, șilingi: 1661 (1 ex.), 1665 (1 ex.), 1966 (1 ex.), an nepr. (1 ex.), Polonia, Prusia sau Suedia, emitent neprec. (1 ex.); cinci emisiuni otomane: Mustafa III, 1171 AH (argint), Abdülhamid I, 1187 AH (cupru), Abdülhamid I, 1187 AH (aur) și două cu emitent neprecizat; o monedă rusească de cupru de la ElizabetaPetrovna, precum și nouă monede neprecizate. Ulterior, A. Nudelman a publicat zece dintre acelea, ocazie cu care a menționat doar emisiunile europene și nici una otomană. Odată cu fuzionarea Muzeului Național de Istorie a Moldovei și a Muzeului de Arheologie în anul 2006, piesele de la Soroca au intrat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, unde li s-au atribuit noi numere de inventar.
Dintre acestea, un exemplar a fost găsit în turnul I și cinci – în cazemata V. În cadrul campaniei arheologice din anul 2013 au fost înregistrate 17 exemplare, descoperite în patru diferite secțiuni ale șantierului: Secțiunea I (cazemata 5 – 1 ex.), Secțiunea IV (3 ex.), Secțiunea V (3 ex.), Secțiunea VI (11 ex.). Cercetările arheologice la cetatea Soroca încă nu s-au încheiat și sperăm ca în cadrul acestora să fie descoperite emisiuni monetare interesante, care vor furniza noi informații referitoare la datarea și funcționarea acestui important monument istoric și arhitectural. Prezentăm în continuare catalogul monedelor, grupate conform perioadelor de descoperire. Ținem să menționăm că majoritatea monedelor recuperate în cetatea Sorocii au o stare proastă de conservare, unele fiind complet deteriorate. Emisiunile mai bine păstrate sunt prezentate în ilustrație. Lotul monedelor descoperite în anul 1969 începe cu șapte emisiuni otomane, dintre care una de aur. Patru dintre ele sunt parale bătute în timpul domniei sultanilor Ahmed III (1115-1143 AH/1703-1730) la Kostantaniye, Mustafa III (1174-1187 AH/1757- 1774) la Islâmbol și Abdülhamid I (1774-1789) la Mısır și Kostantiniye. Moneda de aur fusese atribuită greșit de către primul editor lui Abdülhamid I (1187-1203 AH/1774-1789). Confuzia a reieșit din citirea incorectă a anului după hegiră din legendă: 1200, în loc de 1255.
Conform tradiției musulmane, pe monede apare anul inaugurării domniei (cu excepția unor emisiuni orientale), și nu anul baterii monedei – acesta este indicat sub forma unei sigle speciale începând cu Mustafa III (1757-1774). Moneda aflată în discuție poartă anul 1255 AH, anul inaugurării domniei sultanului Abdülmecid (1255- 1277 AH/1839-1861), fiind bătută la Kostantiniyeîn anul doi de domnie, care corespunde perioadei 1840-1841. Printre monedele otomane se mai află o para nedeterminată și un aspru cu emitent neprecizat, bătut la Mısır. Monedele poloneze din acest lot numără 12 exemplare, dintre care nouă cu emitentul precizat și un fals. Cea mai timpurie monedă poloneză din lot este o piesă de jumătate de groș de Lituania de la Alexandru I (1501-1506), cu legendă gotică, descoperită în tranșeea nr. 1, numită șiling de Polevojși astfel preluată de Nudelman (vezi discuția de mai sus). Cronologic, este urmată de patru monede de la Sigismund III. Printre acestea am remarcat o emisiune de groși, bătută la 1607, provenită din turnul I. Polevoj și Nudelman au atribuit-o și ei lui Sigismund III, dar nu i-au stabilit nominalul, invocând reversul tocit al monedei. Curățarea piesei ne-a permis determinarea mai exactă a acesteia. Celelalte monede de la Sigismund III sunt șilingi de Riga, dintre care doi cu anul de emisie 1600 și altul – cu an neprecizat (acesta din urmă nu apare la Polevoj și Nudelman).
În anul 2013 au fost descoperite 17 emisiuni monetare, printre care și câteva emisiuni locale, inclusiv imitative. Începem prezentarea acestora cu un groș emis de Bogdan III (1505-1517) (catalog nr. 32). Piesa reprezintă tipul I de groși bătuți de acest domnitor, cu semiluna în dreapta și rozeta din șase globule, situată la stânga capului de bour. Câmpul monedei păstrează pe ambele fețe, dar mai ales pe revers urme de o batere anterioară. Conform unor studii recente efectuate de L. Dergaciova, Bogdan III a bătut groși surfrapând emisiuni monetare poloneze de jumătate de gros de la Alexandru I și Sigismund I. Lista este continuată de patru monede de la Ștefan IV (Stefăniță) (1517-1527). Piesele sunt din cupru, dar mai poartă urme de argintare din epocă. Toate exemplarele se află în stare proastă de păstrare, fiind puternic corodate, două dintre ele perforate, iar una și puternic deformată (nr. 33-36 din catalog). Am atribuit producției locale și o emisiune de cupru cu urme de argintare, pe suprafața căreia putem distinge rămășițe de legendă islamică. Diametrul și aspectul piesei ne sugerează că este vorba despre un aspru fals. Cercetările în domeniu au demonstrat deja existența unei producții de monede de tip otoman la nord de Dunăre, inclusiv în Moldova istorică. Recent au fost publicate preliminar 4 falsuri de acest tip provenite din localitatea Balinți, raionul Soroca, 2 din ele fiind bătute cu aceleași tipare. Aceasta ar demonstra posibilitatea localizării în zona Sorocii a unui atelier clandestin de falsuri și imitații după monedele otomane. A doua piesă imitată a fost executată după un șiling suedez de la Christina (1622-1654).
Din cele menționate mai sus, putem afirma că până în prezent cea mai veche monedă atestată în cetatea Soroca este un aspru otoman de la BayazidII, datat între anii 1481 și 1491, descoperit în turnul I. Remarcăm o pondere mare a monedelor poloneze începând cu Alexandru I (1492-1506) și până la Ioan Cazimir (1648-1668), incluzând și falsuri după ele, care demonstrează intervențiile polonezilor la cetatea Soroca. Pe locul al treilea se plasează emisiunile otomane, datate de la sfârșitul secolului XV până în secolul XIX. Menționăm și prezența monedelor emise de fiul și de nepotul lui Ștefan cel Mare – Bogdan III (1504-1517) și Ștefăniță (1517-1527). Componența celor trei loturi prezentate demonstrează structura, dar și specificul circulației monetare în Moldova medievală din perioada sec. XV – înc. sec. XIX, când, alături de monedele locale, pe piață circulau diferite tipuri de monede străine.
Ana BOLDUREANU, Adelaida CHIROȘCA (Cetatea Soroca – istorie, memorie și tradiții seculare: Materialele conferinței, 4-5 aprilie 2014, Soroca)
