Muscali se găsesc în satele Novopocrovca şi Poiana Luncii. După 1872 numărul lor a crescut, ţarul Alexandru I a dat voe ca să vie în Basarabia toţi vagabonzii, 48 de mii ce nu aveau locuinţe şi familie în mijlocul Rusiei. Acest lucru îl adevereşte generalul Teodorov, fostul guvernator al Basarabiei timp de 20 de ani. Vagabonzii sunt parte robi fugiţi de la stăpâni, parte schismatici. Baştinşcov, în lucrarea sa „Basarabia” din 1892 arată că s’a ridicat din Basarabia 1074 dezertori ruşi.
În Soroca au emigrat din Podolia pe la 1855—57 emigraţi poloni, aparţinând şliahtei sărace. Ei îmbrăţişară profesiunea mănoasă de arendaşi de moşii. Despre armeni în Soroca nu se pomeneşte. Armenii gregoriani au venit în Basarabia emigrând din Moldova, unde au apărut şi s’au aşezat sub domnia lui Alexandru cel Bun, care a dat acestor emigranţi îngăduiala de a se aşeza numai în ţinuturile Hotinului şi Orheiului. Când Basarabia a trecut spre Rusia, se aflau stabilite aci aproximativ 400 de familii armene.
Din Soroca, ca şi din toate judeţele aproape de Nistru, în secolul XVIII au emigrat mulţi români din toate straturile societăţii, în sudul Rusiei, înscriindu-se în regimentele de Cazaci. Cred că e interesant să dau date, spre a lămuri pe cei cari se mira cum a putut să se creeze peste Nistru o republică moldovenească. La 1753 vedem formându-se pe malurile râului Bug, un soiu de Cazaci, numiţi Bugskie Cazaki, cari au întemeiat acolo nişte sate pe lângă râuleţul Iagul, Taslic, Verblinsca, Comisarevka şi chiar Domatcani şi Samontcani, ce se revarsă în Dnipru, la hotarele guvernământului Ecaterinoslav.
Aceşti cazaci în majoritatea lor s’au recrutat dintre românii din Basarabia, de către un Vasile Lupu numit şi Zverov. În satul Cantacuzovca de pe Bug, scrie Zamfir Arbore în cartea sa Basarabia în sec. XIX, de unde s’au luat o bună parte din materialul sistematizat, am auzit un cântec vechiu rutean, cântat de ruteni şi în care se învederează înscrierea acestor români printre cazaci, iată o strofă din acest cântec istoric: Iak prişti doras vse valosinăi/ Vse volosinăi, la vsi horoşi/ V kazaki vopi zaprisalisea/ Z nami pobratalisea, adică: Cum a venit valahii/ Toţi frumoşi/ S’au înscris în Cazaci/ S’au înfrăţit cu noi. (…)
În 1856, după comitetul central de statistică de pe lângă ministerul de interne din Petrograd, în judeţul Soroca, densitatea populaţiei era de 27.42 locuitori de verstă pătrată fără oraşe, 28.84 cu oraşe, având înainte doar pe Hotin, Lăpuşna şi Orhei. După clasele sociale, Soroca avea 5 la sută orăşeni, 95 la sută săteni.
*În text este păstrată ortografia originalului
Citiți AICI și celelalte părți ale articolului.
Cezar Stoika, ziarul “Cultura poporului, Cluj, 1926
