Proverbul „Cine seamănă vânt, culege furtună” are rădăcini biblice și există inclusiv în limba rusă: „Кто сеет ветер, пожнёт бурю”. Însă, mutilați de iluzia măreției imperiale în care și-au macerat mințile și împovărați de păcatul minciunii ridicate la rang de politică de stat, mulți ruși nici măcar nu vor să știe că Rusia este cea care a pornit războiul împotriva Ucrainei. Că ea a semănat vântul.
În al cincilea an al măcelului, omul care a distrus sate și orașe ucrainene și a împins deja peste un milion de oameni în moarte sau mutilare pe câmpurile de luptă, Vladimir Putin, este considerat de aproximativ 75% dintre ruși, potrivit unui sondaj recent, drept un lider care „își face bine lucrul”.
Care lucru?! Ce poate fi mai tragic decât un popor care își aplaudă propriul călău?
Poate că răspunsul începe să li se arate chiar acum, când pot privi de la ferestre și balcoane cum le sar capacele de pe rezervoarele și instalațiile care alimentează puterea economică a statului ce a ales războiul. Poate că abia acum încep să înțeleagă ce înseamnă, în practică, furtuna pe care au ajutat, prin susținere directă, indiferență complice ori supunere oarbă, să o dezlănțuie Putin.
Valeriu SAHARNEANU
