Pictorii se nasc talentați. Această afirmație este valabilă și pentru soroceanca Anișoara Șapșinschi, care desenează aproape toată viața peisaje, tablouri și portrete.
…Istoria Anei a pornit încă de prin clasa a cincea – fiind elevă avea pasiunea pentru desen și în timpul liber așeza pe hârtie tot ce vedea și îi era dragă. O perioadă a participat la olimpiade, unde lua locuri de frunte. După ce a finisat liceul, Ana a mers la universitate, dorind să devină profesoară de clasele primare. Tot la universitate, Ana avea și lecții de pictură, iar profesoarei îi plăceau foarte mult lucrările ei și i-a propus să se transfere de la pedagogie la arte plastice.
Însă Ana avea un vis îndrăzneț, de a da cunoștințe copiilor. Pentru o perioada Ana s-a oprit din pictat și a început o viață nouă, în care nu mai era loc pentru artă. Vreo patru ani de universitate femeia nu a mai pictat deloc. „După, undeva prin anul cinci la universitate, abia începusem să lucrez, achitam contractul, mă întrețineam singură și era cam instabil financiar. Fiind ziua surorii mele, mă tot gândeam – ce cadou să-i fac ca să nu mă coaste scump și să aibă amintire pe o viață? Astfel într-o zi am apucat să desenez un portret, îmi era interesant ce o sa iasă”. Așa Ana și-a pictat primul ei portret. Pe vremea aceea au rămas uimiți toți de talentul ei și au început să vină comenzi de la rude. După o perioadă s-a împărtășit și cu lumea virtuală cu portretele ei, iar oamenii erau impresionați și comenzile nu se mai opreau. „Uneori nici nopțile nu le dormeam doar pictam. Am făcut și câteva lecții online, îmi doream să fiu mai bună”.
Acum Ana are doi copii și nu mai reușește să deseneze atât de mult, dar nopțile la fel le petrece pictând. Chiar și soțul femeii este bucuros să o vadă că desenează, stă cu copiii și o admiră. El nu vrea ca Ana să-și piardă talentul, vrea să o vadă fericită cu creionul în mână…Pe viitor eroina noastră planifică să se extindă în acest domeniu, visează să deschidă o galerie în care pictori măreți să cucerească.
Valeria Prisacari
