Astăzi comemorăm primul val de deportări sovietice din 12-13 iunie 1941, când cu o lună până la eliberarea Basarabiei, mii de familii de basarabeni au fost trimise forțat în exil politic, iar unica lor vină a fost doar că, fiind gospodari și intelectuali, erau împotriva ocupației sovietice. Nici județul Soroca nu a fost o excepție, iar cei denunțați ca “dușmani ai poporului” au fost duși în plină noapte spre gările feroviare din regiune.
De ani buni se vorbește în Soroca despre edificarea unui complex memorial ce ar aminti de acele file negre din istoria noastră. Dar deocamdată totul rămâne la capitolul promisiuni. Nici 2025 nu este, cu regret, o excepție. După protestul de acum doi ani, când deportații și urmașii acestora au venit cu flori și lumânări la Consiliul Raional și Primăria Soroca, și în lipsa unui monument la care s-ar putea reculege, aceștia le-au depus pe pragul instituției publice, autoritățile au promis că vor examina subiectul și vor rezolva problema. În pragul unei noi comemorări, am aflat că deocamdată nu este nimic palpabil.
Consiliul raional a decis acum un an edificarea monumentului de for public „În memoria victimelor represiunilor politice și deportărilor”, proiect venit la inițiativa Asociației obștești „Supraviețuitorii Represiunilor și Deportărilor”. Consilierii au aprobat și Regulamentul de organizare și desfășurarea a concursului de selectare a autorului monumentului de for public „În memoria victimelor represiunilor politice și deportărilor”. Urma să fie constituită comisia de organizare a concursului de selecție a autorului monumentului de interes public, dar apoi lucrurile au bătut pasul pe loc. Motivul invocat este că nu se găseau sculptori care să vrea să facă parte din această comisie. Abia recent a fost primit acceptul a doi meșteri.
Desigur că nu uităm că majoritatea din Consiliul Raional Soroca, sunt urmași politici ai celor care în numele Secerei și a Ciocanului dar și a Steluței roșii de pe Kremlin, iau deportat pe cei mai gospodari și mai mari intelectuali basarabeni. Aceștia așteptau ca urmașii celor deportați, torturați și uciși în Siberia sau pe drum, să-și facă monument pe contul lor.
Contribuția administrației se dorea a fi una simbolică, chiar dacă decenii la rând autoritățile locale și raionale, care au furat de la proprietarii deportați bunurile, le-au folosit imobilele ca sedii pentru instituțiile publice sau de partid. Abia după ce am sesizat opinia publică despre această abordarea cinică a conducerii Raionului Soroca, autoritățile au zis că vor rezolva problema din banii lor. Dar când?
Cu toate că Veaceslav Rusnac, președintele raionului Soroca, afirma anii trecuți că vor identifica posibilitatea ca să-și „asume responsabilitatea totală pentru a construi acest monument, deoarece aceste persoane merită”, deocamdată totul este în așteptare.
Menționăm că prin 2016 se vorbea despre crearea unui memorial la intrarea în municipiul Soroca (intersecţia străzilor Independenţei şi cheiul Nistrului — n.a.), dar la fapte așa și nu s-a trecut.
Amintim că anterior Consiliul raional a elaborat și o schiță de proiect, unde se propunea ca acest complex memorial să fie alcătuit dintr-o piatră comemorativă din granit cu înălțimea de peste 2 metri, în spatele căreia va fi o cruce neagră din metal de două ori mai mare. În fața complexului era planificat un mic scuar, iar de acolo până la monumentul ridicat pe o movilă urmau să fie instalate șinele unei căi ferate. În etapa a doua, pe marginea șinelor se propunea să fie adăugate pietre pe care vor fi sculptate numele celor deportați din Soroca. Zona aleasă are și o încărcătură simbolică, fiind nu doar intrarea în oraș, dar și locul de unde se crede că mașinile cu deportați porneau spre gările feroviare.
Ulterior, prin 2018 Consiliul Raional Soroca a luat decizia de a ridica un monument în amintirea deportaților în preajma Complexului Eroilor, lângă Palatul de Cultură. A fost făcută și schița acestuia, dar de atunci s-a tot bătut pasul pe loc.
CITIȚI ȘI:
Protestul deportaților cu flori și lumânări la Primăria și Consiliul Raional Soroca / VIDEO
Ludmila Gluşchevici: „În timpul deportărilor ne-am pierdut demnitatea de oameni”
Deportații soroceni – represați în 1941, ignorați și în 2022. Până când?
Drumurile Eufrosiniei Kersnovski din Ocolina Sorocii până în Siberia
Soroca rămâne în așteptarea monumentului victimelor represiunilor politice
Victimele deportărilor staliniste, comemorate la Visoca. „Toate s-au început cu un lătrat de câine…”
