În România, Ziua Internaţională a Muncii a fost marcată prima dată în 1890, de mişcarea socialistă, apoi a continuat să fie sărbătorită în timpul domniei lui Carol I şi Ferdinand. Cea mai mare amploare a cunoscut-o însă în perioada regimului comunist, care a confiscat adevărata semnificaţie a zilei de 1 Mai şi a transformat-o într-un prilej festiv de propagandă comunistă şi de recunoştinţă faţă de „bravii conducători“.
Printre ţările care sărbatoresc Ziua Muncii pe 1 Mai se numără şi Germania, Belgia, Croaţia, Turcia, Grecia, Italia, Spania, Israel, Canada, India, Suedia, Elveţia, Nigeria, Filipine, Mexic, Peru, Hong Kong etc.
De exemplu, în Germania, 1 mai este zi liberă şi se poartă la butonieră o panglică roşie, în amintirea lui 1 mai 1890, când, în ciuda interdicţiei manifestaţiilor de către Sozialistengesetz, militanţii Internaţionalei au convenit să se întâlnească în parcuri purtând o astfel de panglică.
În Spania, ziua de 1 Mai este numită „Fiesta del trabajo“ sau „Festa del Treball“, fiind sărbătoare publică. Atunci când data de 1 mai cade în mijlocul săptămânii, spaniolii fac „punte“, la fel ca românii, şi îşi iau mai multe zile libere, motiv pentru care 1 mai a căpătat şi denumirea „Puente del Primero de Mayo”. La Barcelona, în special, se organizează demonstraţii paşnice.
Argentinienii au şi ei zi liberă, dar 1 mai este asociată, de regulă, cu demonstraţii ale sindicatelor organizate în marile oraşe. Oamenii se adună apoi la prieteni, în cadrul unor asociaţii sportive, la locul de muncă sau la sediul sindicatelor pentru a discuta şi ca să mănânce împreună.
În Cuba, ziua de 1 Mai este cunoscută ca „Día del Trabajo“ (Ziua Muncii), iar oamenii participă la marşuri în prima parte a zilei, dedicate Revoluţiei Cubaneze şi socialismului. Havana şi Santiago de Cuba sunt oraşele unde au loc cele mai importante demonstraţii.
Francezii au liber de 1 Mai, iar marşurile, demonstraţiile şi paradele organizate de sindicate pentru a milita pentru drepturile angajaţilor au o tradiţie puternică în Franţa. De asemenea, se obişnuieşte ca în această zi să le oferi prietenilor sau membrilor familiei buchete de lăcrămioare, obicei care datează de la 1561, când regele Carol al IX-lea, pe atunci în vârstă de 10 ani, aşteptând să fie încoronat după moartea prematură a fratelui său, Francisc al II-lea, le-a oferit tuturor doamenelor prezente câte un fir de lăcrămioară.
În Italia, un moment important care marchează ziua de 1 mai este „Concerto del Primo Maggio“, un concert organizat la Roma de Uniunea Italină a Muncii, în Piaţa San Giovanni. Concertul este transmis în direct de postul de televiziune Rai 3.
Nigerienii se strâng pe stadion pentru a marca această zi şi pentru a asculta discursul tradiţional adresat muncitorilor de preşedintele Congresului Muncii din Nigeria.
Pentru portughezi, ziua de 1 Mai este un bun moment pentru ca angajaţii să demonstreze ca să-şi arăte nemulţumirea faţă de condţiile de muncă existente, în cadrul unei parade numite Primeiro de Maio (1 Mai). De asemenea, sindicatele fac presiuni pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă pentru cei care muncesc în străinătate.
În Elveţia, cele mai multe manifestări de 1 Mai au loc în Zürich, unde Comitetul pentru 1 Mai existent în acest oraş, împreună cu Federaţia Sindicatelor Elveţiene organizează un festival şi un miting de proporţii.
