La Drochia au răsunat primii vestitori ai sărbătorilor de Crăciun – „Colindele neamului”

0
2

 Colindul este o neprețuită zestre spirituală, pe care o moștenim din moși-stramoși. El este sfânt, pentru că transmite un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu. Dar colindul este si bun, pentru că acestă veste are menirea să slujească vieții, să aducă atâta bine în lume și între oameni. Din vremuri vechi, colindele, datinile si obiceiurile noastre de Crăciun au fost o adevarată școală de virtuți morale, întărind simțămintele de frațietate și de buna înțelegere.

Colindele se cântă în preajma Crăciunului și Anului Nou, cetele de colindători dorind prin aceste  colinde, sărbători fericite rudelor și străinilor.

Ziua de duminică, 8 decembrie curent, a fost una cu adevărat binecuvântată de Domnul, primind primii colindători la Muzeul raional de Istorie, Etnografie și Artă Drochia, unde s-au reunit reprezentanții a câtorva colective: Grupul vocal „Canto”, Centrul de Creație a Copiilor, ghidat de conducătoarea Dana Berezovschi; elevii IP Gimnaziul „Ion Creangă” din satul Țarigrad; colaboratorii Casei de Cultură din satul Pelinia, director Ghenadie Antonovici; colaboratorii Casei de Cultură din satul Popeștii de Jos, directoare Silvia Berladean; grupul vocal „Doruleț”, al Grupului de inițiativă  „Ambasadorii Maturității”, cu Sofia Vieru, Iulia Rotaru și Raisa Doschinescu Conea, precum și părinții copiilor colindători; colaboratorii IP Muzeul Drochia, eu, muzeograful Svetlana Pintea fiind în rolul bunicii Nina și directoarea muzeului, Alexandra Postovan, în rolul fiicei Alexandra, împreună cu Alina Filip.

Am fost onorată să interpretez rolul bunicii Nina, gospodina Casei Mari, alături de neamurile venite, pentru a-mi da o mână de ajutor în Ajunul Crăciunului, și terminând la timp lucrurile casnice, am întâmpinat cu mare drag ceata de colindători veniți împreună cu lăutari vestiți să colinde sub fereastra casei. Dar fiindcă afară era frig și ningea frumos, colindătorii au fost poftiți în Casa Mare, amenajată după obiceiul strămoșesc cu țesături tradiționale de interior, cu o masă doldora de colaci, covrigi și alte copturi specifice Drochiei în Ajunul Crăciunului!

Colindătorii au intrat în Casa Mare la călduț, iar „neamurile” au ascultat colindele, răsplătind colindătorii cu colaci, covrigi și alte delicii culinare.

La răndul lor, „neamurile din Popeștii de Jos” ne-au cântat colinda satului, iar „rudele din Chetrosu ” i-au învățat pe colindători să cânte colinda „O, Hristoase,Dumnezeule”, caracteristică doar satului Chetrosu.

„Sorcova” copiilor a bucurat nu numai gazdele, dar și pe toți cei prezenți la șezătoare.

În privința cetelor de colindători, nu există o unitate pe teritoriul moldovenesc. Există cete de copii care se întovărășesc după gradul de rudenie sau în funcție de vârstă. În principal, sunt cete de băieți, dar se întâmplă să meargă și fetițe. Cetele de flăcăi sunt cele îndătinate. Uneori însă merg cete mixte – băieți cu fete, alteori, când colinda propriu-zisă se practică în ajunul Anului Nou, atunci băieții sunt ocupați cu manifestările dramatice, iar fetele mai mari merg și ele cu colinda, dar numai pe la rude, nu în tot satul. Se alcătuiesc și cete de oameni căsătoriți. Copiilor, prin tradiție, li se dădeau colăcei, nuci, mere, prune uscate, mai târziu bomboane, biscuiți și bănuți. Tinerilor nu se cădea să le dai bani. Îi invitai în casă, îi cinsteai. Excepție făceai în cazul tinerilor care organizau și jocul (hora) de Crăciun; acestora li se dădeau bani, tocmai în ideea că trebuie să plătească lăutarii, că au o serie de cheltuieli în legătură cu organizarea. Tot legat de ceata de flăcăi: dacă o fată era prietenă cu unul dintre flăcăi și între ei era oarecare înțelegere, atunci fata îi pregătea un colac mare și, când termina ceata de colindat, fata anunța că acela era colacul băiatului respectiv. Asta era un fel de afișare publică a relației lor și, de obicei, după ce-i dădea colacul, urmau logodna, căsătoria. Se oficializa, de fapt, relația. De asemenea, la horă, când un flăcău invita o fată să deschidă împreună jocul, era deja un fel de anunț că ei, în curând, se vor logodi. Aceste frumoase obiceiuri ne străduim să le păstrăm și să le promovăm, pentru a le transmite tinerei generații, întru dăinuirea lor peste ani.

Bucuria zilei binecuvântate de duminică, trăită alături de colaboratorii IP Muzeul Drochia va încălzi sufletele celor dragi și va aduce lumină familiarilor, care au împărtășit împreună cu noi „COLINDELE NEAMULUI”!

Svetlana PÎNTEA, muzeografă, Muzeul raional de Istorie, Etnografie și Artă Drochia

Articolul precedentPUBLICITATE: Ceasurile de Lux: O Investiție Durabilă
Articolul următorÎncepând cu 16 decembrie, în Republica Moldova ar urma să fie instituită stare de urgență pentru o perioadă de 60 de zile
fondat la 3.11.1998, înregistrat la Camera Înregistrărilor de Stat, membru al Asociaţiei Presei Independente afiliate WAN (Organizaţiei Internaţionale a Ziarelor) din anul 1999, este primul ziar din câmpia Sorocii, care este inclus în Catalogul ÎS "Poşta Moldovei", apare în limba română

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.