La Biblioteca Municipală „Mihail Sadoveanu” din Soroca lucrează o tânără care îți schimbă părerea despre ce înseamnă o bibliotecă. Corina Creciun, are 22 de ani și de aproape un an este bibliotecară.
Mulți se miră când o văd, pentru că se așteaptă să găsească acolo o persoană mai în vârstă. Dar Corina a ales acest loc din dorința de a lucra într-un mediu liniștit, unde poate ajuta oamenii și poate face lucruri frumoase, mai ales pentru tineri.
Am stat de vorbă cu ea și ne-a povestit cum este să fii o bibliotecară tânără, ce cărți se citesc cel mai mult, dar și ce planuri are pentru viitor.
- Cum ai ajuns să lucrezi la bibliotecă și ce te-a făcut să rămâi aici?
A fost o alegere de moment care s-a transformat într-o adevărată pasiune. Mi-am dorit un loc de muncă într-un mediu liniștit, dar viu intelectual. M-a făcut să rămân atmosfera caldă, este un loc in care fiecare zi aduce ceva nou și faptul că simt că pot contribui, mai ales în lucrul cu tinerii.
- Cum e să fii o bibliotecară tânără într-un loc unde lumea se așteaptă să vadă persoane mai în vârstă?
E o surpriză plăcută pentru mulți. Unii sunt curioși, alții entuziasmați că văd o față tânără. Eu văd asta ca pe o șansă de a schimba percepția despre bibliotecă – că nu e un loc „pentru pensionari”, ci pentru toți, inclusiv pentru generația noastră. Deasemenea, cred că tocmai prezența unei persoane tinere aduce un suflu nou.
- Ce îți place cel mai mult la munca ta de zi cu zi?
Îmi place cel mai mult interacțiunea cu oamenii – când cineva găsește exact cartea de care avea nevoie sau când un copil vine pentru prima dată și se îndrăgostește de citit. De asemenea, îmi place să organizez activități creative și cluburi de lectură pentru tineri. Biblioteca e un loc unde și eu învăț zilnic ceva nou.
- Vin mulți tineri la bibliotecă sau mai mult persoane mai în vârstă?
Majoritatea sunt persoane adulte sau vârstnice, dar încet-încet vin și tinerii. Încercăm să facem biblioteca mai atractivă pentru ei prin ateliere, spații moderne, activități digitale, concursuri, dar și serviciile pe care le organizăm.
- Care e cea mai împrumutată carte în această perioadă?
În rândul adulților, cea mai împrumutată carte în această perioadă este „Totentanz” de Claudia Partole – o carte emoționantă, cu un mesaj profund despre viață și suferință. Iar în rândul copiilor, cartea cea mai împrumutată este „TOTO” de Sergiu Afanasiu – o poveste captivantă, de umor și lecții de viață, foarte îndrăgită de cei mici.
- Dar care e cartea ta preferată și de ce?
Cartea mea preferată este „Apă plată cu lămâie” de Iulia-Florentina Paciurea. Este o lectură sinceră, cu gânduri simple, dar profunde despre viață, emoții și redescoperirea de sine. Îmi place pentru că te face să te oprești puțin din ritmul agitat al zilei și să reflectezi la lucrurile care contează cu adevărat.
- Cum vezi tu biblioteca peste 5 ani? Ce ai vrea să faci aici pentru tineri?
Peste 5 ani văd o bibliotecă deschisă, flexibilă, cu spații moderne, tehnologie accesibilă și multe proiecte dedicate tinerilor. Aș vrea să fac ateliere creative, cluburi de idei, seri de film și chiar jocuri de societate. Vreau ca tinerii să simtă că biblioteca e în totalitate a lor.
- Ce ai spune unui tânăr care nu a mai intrat niciodată într-o bibliotecă?
I-aș spune să intre măcar o dată, că nu știe ce pierde. Biblioteca nu înseamnă doar tăcere și reguli. Înseamnă descoperire, inspirație, socializare și timp de calitate. Găsești aici mai mult decât cărți – e un spațiu al ideilor, al relaxării și al liniștii, și odată ce îi treci pragul, s-ar putea să-ți placă mai mult decât crezi.
