Faptul că există pe lume (și) crize parlamentare este incontestabil și, dacă doriți, acestea nu înseamnă un capăt de țară. Până la urmă, lumea este frumoasă că este diferită și, în urma negocierilor și tatonărilor, aproape peste tot se găsește o ieșire din situație. Nu și în cazul Republicii Moldova, se pare. Or, au trecut aproape două luni de la alegerile parlamentare, iar partidele care au avut norocul să acceadă în legislativ continua să se hârâie ca câinii printre gard și să mimeze niște negocieri de te umflă râsul. Ba mai mult, fiecare zi ne aduce surprize una mai dihai decât alta, iar imaginația politicienilor noștri, în materie de a construi „alianțe”, dă de bănuit. Se ajunge până la o absurditate totală și până la acțiuni și combinații demne de casa de nebuni, dar nu de forul legislativ suprem.
Bunăoară, ziua de marți a fost una plină de evenimente, care ne-au dat de înțeles că totuși nu există încă șanse de a crea o coaliție de guvernare. Tandemul PSRM-ACUM, asupra căruia insistă mai mulți analiști și comentatori politici, este tot mai departe de coagulare. Această stare de spirit mi se pare perfect logică și realistă, fiindcă o astfel de alianță este în afara oricărei logici. De ce? La această întrebare există mai multe variante de răspuns, dar eu mă voi limita la doar două din ele. Prima — despre ce fel de dezoligarhizare se poate vorbi cot la cot cu Dodon și Greceanîi, dacă aceștia sunt la fel cu pufușor pe botișor și care, oricât de tare și-ar dori cineva!, nu pot fi trecuți din categoria oligarhilor în cea a… proletarilor. Doi — despre ce fel de alianță poate fi vorba cu un partid care vrea schimbarea politicii externe a Republicii Moldova și care în cel mai cinic și ipocrit mod își dorește ministerele și departamentele ce țin de schimbarea vectorului european cu cel asiatic, iar sfera socială o cedează cu mărinimie… „colhoznicilor”. La o astfel de guvernare a visat PAS și PPDA? Cu astfel de specimene doresc componentele blocului să încropească un Guvern minoritar? Nu înseamnă aceasta să pui lupul paznic la stână? Cu toate acestea, la ședința de marți deputații ACUM au anunțat că nu renunță la intenția de a purta discuții cu socialiștii, ba chiar sunt gata să formeze niște grupuri de lucru, care să discute inițiativele legislative ale Blocului și ale fracțiunii PSRM. Nu miroase aceasta, domnilor, a masochism și tăierea crengii de sub propriile picioare?
Altfel, în timp ce ACUM-iștii propuneau cinci noi inițiative legislative rezultate din Caietul de sarcini schițat de fracțiunile parlamentare PAS și PPDA, fracțiunea socialistă, în deplină componență, a plecat la Moscova. Cică, la o întâlnire cu colegii din Duma de Stat. Despre ce putea să discute deputații și ce fel de indicații le-au dat frații mai mari miticilor de pe malul Bâcului? O obrăznicie și o lipsă de scrupule fără precedent! Stataliștii, care mereu au sancționat apropierea noastră de București, Bruxelles sau Wașhington și care au înghețat relațiile Republicii Moldova cu toți vecinii nu doar au sfidat bunul-simț, dar și-au șters picioarele de sentimentele și năzuințele tuturor celor care își văd viitorul în altă parte decât la Magadan, Vorkuta sau Uriupinsk. Ortacii lui Dodon, președintele care a făcut cărare bătută până în capitala Federației Ruse și care mereu s-a umilit în cel mai rușinos hal, devenind ciuca bătăilor în rândurile ziariștilor, ne-au făcut de rușine și au arătat lumii întregi că nu au nici un pic de onoare și demnitate. Crede cineva că la fel ar fi procedat, în caz de forță majoră, parlamentele de la Minsc sau Nur-Sultan? Sigur că nu, deoarece politicienii belaruși și kazahii au verticalitate și nu iubesc ca cineva să le citească lecții de bună purtare. (Vezi ultima escapadă a lui batiușca Lucașenco în adresa politicienilor ruși!). Astfel, cum putem eticheta această vizită a socialiștilor la Moscova decât un amestec fără precedent a Kremlinului în treburile interne ale Republicii Moldova? Pentru o alianță cu filiala Dumei de Stat la Chișinău au votat cele câteva sute de mii de alegători care au avut și mai au încredere în PAS și PPDA?
În fine, evenimentele de ultimă oră și tendințele din ultimele zile îmi dau speranță că semnul exclamării din titlul Tabletei nu-și mai are rostul. Decât un tandem rușinos cu socialiștii, mai bine alegeri anticipate, în urma cărora alegătorul să ne judece. Înțeleg că noi alegeri înseamnă și niște bani pe care nu-I avem, dar incomensurabil mai mult o să ne coste greșelile făcute mai mult fără de voie. Nu vreau să fiu învinuit de cineva de asentimente și de ură față de cutare ori cutare (întotdeauna am respectat opțiunile politice ale celor care gândesc altfel decât mine și mereu am făcut diferența dintre omul politic X și cetățeanul X, în relațiile cu care am lăsat loc pentru „bună ziua”), dar nu consider că este bună o alianță PSRM-ACUM, indiferent de forma și conținutul ei… Or, vorba de duh despre care îmi spunea zilele acestea un prieten — „Mai bine o pace rea decât un război bun” în cazul nostru chiar nu-și are rostul.
