O zi obișnuită a devenit una de poveste la Muzeul de Istorie din Drochia, când trecutul nu a mai fost doar istorie, ci o emoție trăită în prezent. O familie – trei generații – a pășit pragul instituției muzeale cu zâmbete, dar și cu ochii umezi de amintiri.
Doamna Gheta Cucul, născută în 1951, a fost prima care a început să depene poveștile. Cu voce caldă, a povestit istoria fiecărui obiect donat muzeului: ce semnificație avea, de la cine l-a moștenit, și cât de mult a contat în viața familiei lor. Fiul său, Alexandru Pînzaru (1980), și nepoata Rafaela (2010), stabiliți de ani buni în Hertford, Marea Britanie, au completat povestirile cu amănunte și emoții. Pentru ei, vizita la muzeu a fost o reîntoarcere la rădăcini, dar și o descoperire – în special pentru Rafaela, care a avut parte de o dezvăluire neașteptată: și-a văzut tatăl, altădată membru al Clubului de film documentar, redescoperind vechile proiectoare cu care cândva proiecta filme în Sala de Conferințe.
Vizita nu s-a oprit aici. Familia Pînzaru a fost impresionată de expoziția de icoane și obiecte de cult din Galeria de Artă, care a trezit în ei o profundă emoție spirituală. La final, grupului li s-au alăturat și vizitatori din municipiul Bălți, conduși în Casa Mare a muzeului – loc unde tradiția își spune povestea în șoapte de lemn, țesături și lumină caldă.
Muzeografa Svetlana Pintea le-a fost ghid și confident. Cu recunoștință, a primit vestea că familia dorește să continue să doneze bunuri culturale, pentru ca muzeul să rămână nu doar o arhivă de obiecte, ci un loc viu, unde poveștile capătă trup și suflet.
Poate că nu întotdeauna ne întoarcem acasă cu mâinile pline, dar atunci când revenim cu inima deschisă și cu daruri pentru memoria colectivă, ne așezăm la masa istoriei cu onoare. Așa s-a întâmplat și de această dată la Drochia, într-o zi aparent obișnuită, dar care va rămâne, cu siguranță, înscrisă în cronica emoțională a muzeului.
