Începând cu anul 2012, la Cetatea Sorocii au fost efectuate cercetări arheologice atât în interiorul zidurilor de piatră, cât şi în extramurosul forticaţiei medievale. Pe parcursul a şapte campanii de cercetare au fost executate 14 secţiuni, însumând peste 200 m.p. Aceste investigaţii s-au soldat cu acumularea unui bogat material arheologic, alcătuit din ceramică, monede, diferite piese metalice şi o cantitate impunătoare de material osteologic.
De asemenea, noile descoperiri au permis elucidarea unor probleme legate de arhitectura, etapele de construcţie şi datarea monumentului. În cadrul cercetărilor, atât în interior, cât şi exterior, au fost identificate două noi construcţii defensive din pământ şi lemn. În campania din 2019 scopul propus a fost de a continua studierea unuia dintre cele două sisteme de apărare descoperite anterior. Astfel, au fost cercetate două zone din afara cetăţii, marcate în continuarea secţiunilor din anii anteriori.
Secţiunea XV a fost trasată pe direcţia NV-SE, la distanţa de 20 m de zidul cetăţii din punctul de SV al conexiunii turnului 3 cu peretele cetăţii. Secţiunea se afla pe aceeaşi linie în continuarea secţiunii XIII, la distanţa de 10 m. Scopul cercetării acestei zone a fost determinat de rezultatele obţinute în secţiunea XIV unde s-a înregistrat o porţiune a şanţului cetăţii de pământ şi lemn. Astfel, cercetările din 2019 urmau să completeze şi să confirme informaţiile cu referire la construcţia defensivă ce încercuieşte cetatea de piatră.
Noile descoperiri de la Soroca au permis elucidarea unor probleme legate de arhitectura, etapele de construcţie şi datarea monumentului. În cadrul cercetărilor, atât în interior, cât şi exterior, au fost identificate două noi construcţii defensive din pământ şi lemn.
Suprafaţa cercetată este de 20 m.p. La adâncimea de 2,5 m, în carourile 1-3, numerotate de la SE spre NV, a fost observat conturul şanţului cetăţii de pământ şi lemn. Fundul şanţului se află la adâncimea de 4,5 m de la nivelul actual de călcare. La fel ca şi în secţiunile anterioare, în şanţ au fost observate urme de lemn de la bârnele aşezate pe
marginile interioare ale construcţiei. Umplutura complexului consta din câteva straturi succesive ce demonstrează etapele de astupare. Materialul arheologic este alcătuit din ceramică medievală, ghiulele, oase de animale, resturi de construcţie.
Tot aici a fost descoperită o iconiţă din bronz cu imaginea Sfântului Nicolae. Astfel, cercetărea secţiunii XV a confirmat existenţa celui de-al doilea sistem de fortificaţie din pământ şi lemn ce înconjoară cetatea din piatră. Aceste rezultate ne ajută la reconstituirea formei şi dimensiunilor şanţului, care vor facilita analiza şi concluziile finale privind rolul şanţului în sistemul de apărare al Cetăţii Sorocii.
Secţiunea XVI a fost executată în scopul cercetării unei construcţii subterane din piatră ce se află în partea de V a parcului, în apropierea intrării în parc din strada Independenţei. Construcţia a fost identificată în timpul săpării gropilor pentru instalarea pilonilor de iluminat în anul 2014. Muncitorii au spart o parte din bolta beciului, după care au astupat-o cu pământ. Cercetările au început prin trasarea unei secţiuni cu dimensiunile de 2×8 m pentru a identifica adâncimea la care se află bolta, galeria de acces (gârliciul) şi poziţia beciului. Secţiunea a fost trasată pe direcţia SV-NE, paralel cu strada, la distanţa de 6 m de gardul parcului.
Pentru eliberarea intrării a fost necesară extinderea secţiunii spre NE, fiind adăugată o suprafaţă de 3×3 m. După decopertarea primelor două straturi, în partea de NE a carourilor 7 şi 8, au fost identificate pietre din pereţii gârliciului. Din gura de acces spre beci s-au păstrat parţial doar pereţii, bolta fiind distrusă în totalitate şi căzută în interior.
Gârliciul era format din pereţi zidiţi, avea formă de pâlnie îngustându-se spre ieşire. Coborârea se făcea în pantă pe o podea din lut cruţat bătătorit, fără trepte amenajate. Beciul este construit din piatră de calcar, prinsă cu mortar din nisip şi var. Suprafaţa interioară reprezintă un patrulater de 6×4 m, cu înălţimea maximă de 2,5 m. Astfel de construcţii sunt cunoscute în Soroca, câteva păstrându-se până în prezent.
Respectiv, această construcţie îşi găseşte analogii în rândul unor beciuri funcţionale şi astăzi. Cât priveşte datarea, credem că beciul a fost construit în sec. XIX şi a existat până în perioada interbelică, de-oarece pe unele planuri urbane din anul 1930 se vede clar existenţa în această zonă a unei case cu pivniţă, care dispare odată cu amenajarea parcului în perioada postbelică. Cel mai probabil, odată cu decizia amenajării parcului din jurul cetăţii, s-au demolat construcţiile amplasate de-a lungul străzii, prin trecare şi casa cu pivniţa cercetată de noi anul trecut.
Respectiv, această construcţie îşi găseşte analogii în rândul unor beciuri funcţionale şi astăzi. Cât priveşte datarea, credem că beciul a fost construit în sec. XIX şi a existat până în perioada interbelică, de-oarece pe unele planuri urbane din anul 1930 se vede clar existenţa în această zonă a unei case cu pivniţă, care dispare odată cu amenajarea parcului în perioada postbelică.
Intrarea în beci a fost demolată până la nivelul de călcare cu ocazia lucrărilor de amenajare a parcului. Cercetarea acestei construcţii este importantă pentru recuperarea istoriei acestui loc, iar conservarea ei va contribui la protejarea şi punerea în valoare a moştenirii culturale ascunse şi uitate.
Sergiu MUSTEAȚĂ, Ion TENTIUC, Ion URSU, CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA SOROCA (CAMPANIA 2019). REZULTATE PRELIMINARE
