Peste câteva zile comuniştii şi puţinii susţinători care le-au mai rămas vor sărbători aniversarea 100-a de la marea revoluţie din octombrie (chiar dacă în calendar va fi noiembrie). După toate probabilităţile, nici în „epicentrul revoluţiei roşii”, la Moscova, nici în una din puţinele „filiale regionale ale bolşevismului” de la Chişinău nu se va face mare tam-tam, or altele sunt astăzi priorităţile, alte ţigări fumează astăzi proletarii (cu filtru, dar nu mahorcă), altfel sunt colibele conducătorilor maselor sărăcite şi prostite şi, cel mai important, cei de jos nu mai pot să se bălăcească în sărăcie, iar cei de sus nu mai vreau să dea pasărea din mână pe cioara de pe gard.
Cu toate acestea, evenimentul care a avut loc 100 de ani în urmă a marcat omenirea şi a transformat toamna în anotimpul când au loc cele mai de anvergură evenimente. Ce-i drept, această toamnă este ceva mai liniştită (cu excepţia evenimentelor din Spania), în schimb anul viitor pe noi, moldovenii, ne aşteaptă o toamnă extrem de fierbinte.
Şi precum un gospodar bun pregăteşte sania vara, iar căruţa — iarna, politicienii noştri şi acei care au misiunea să-i slujească, dintr-o postură sau alta, au intrat deja în febra pregătirilor marelui eveniment care va avea loc în toamna anului viitor. Nu de alta, dar a devenit deja tradiţie că orice alegeri în Republica Moldova sunt cruciale, istorice, importante şi decisive în drumul nostru de nu ştiu unde spre nu ştiu ce.
Încet, dar sigur, se conturează deja construcţia unor casteluri (în opinia mea, mai mult din nisip, decât din piatră), dar şi arderea unor poduri. Tot mai multă lume politică se dezice de principiul „Niciodată să nu spui niciodată”, ceea ce ar putea avea consecinţe nefaste pentru toată lumea, iar relaţiile dintre unele formaţiuni politice ori rămân o enigmă, ori sunt în continuare o nebuloasă. Bunăoară, la fel ca şi un an în urmă, prietenia dintre PAS şi PPDA seamănă mai mult cu o logodnă forţată decât cu un tandem încropit pe criterii absolut identice. Afişarea în public a Maiei Sandu şi a lui Andrei Năstase nu înseamnă că totul este roz în relaţiile dintre cele două partide.
Ca şi un an în urmă rămâne indescifrabilă „relaţia specială” dintre PDM şi PSRM. Oricât de mult s-ar strădui trubadurii acestor două formaţiuni, gen Adrian Candu sau Bogdan Ţârdea, să accentueze „marea prăpastie ideologică” care ar exista între socialişti şi democraţi, realităţile sunt altele. Or, cum se explică faptul că unul din cei mai prolifici prezentatori TV de la Prime s-a mutat cu serviciul la NTV-ul lui Dodon sau cum se explică faptul că acelaşi Prime „democrat” îşi începe ştirile cu informaţii ce ţin de activitatea politică a socialiştilor. În mod normal, dacă există cu adevărat o rivalitate dintre cei doi, lucrurile ar trebui să se întâmple tocmai invers.
Tot mai multă lume politică se dezice de principiul „Niciodată să nu spui niciodată”, ceea ce ar putea avea consecinţe nefaste pentru toată lumea, iar relaţiile dintre unele formaţiuni politice ori rămân o enigmă, ori sunt în continuare o nebuloasă.
Pe de altă parte, preşedintele Igor Dodon este gata să facă schimbări în rândul ambasadorilor şi să recheme acasă diplomaţii care „nu-l ascultă”, deşi aceştia mai au, conform legii, încă doi ani de lucru în funcţie — este vorba de ambasadorii RM în România — Mihai Gribincea, în Lituania — Valeriu Frija, în Belgia, Luxemburg şi NATO — Iurie Reniţă.
Este evident că mutarea se face pentru a avea linişte la alegerile parlamentare din anul viitor, fiindcă mari „crime” cei trei diplomaţi nu au săvârşit. De altfel, în cazul ambasadorului Gribincea, cel puţin, premierul a declarat că nu va da curs solicitării lui Dodon. Să vedem ce va fi mai departe, cine din cei doi va ceda. Sau, poate, va fi din nou solicitată Curtea Constituţională (CC) să-şi spună cuvântul. Nu de alta, dar dacă mergem în continuare pe această filieră, nu este exclus ca cele trei ramuri ale puterii, ori cel puţin două din ele, să comunice doar prin intermediul CC.
Apropo, despre CC. Miercuri aceasta trebuia să se pronunţe cu privire la iniţiativa legislativă a unui grup de 35 deputaţi din partea PL şi PLDM despre modificarea denumirii limbii de stat din moldovenească în română. Aceștia fac referire la hotărârea CC din 5 decembrie 2013, care a stabilit ca Declarația de Independență, care statuează rolul limbii române, să facă corp comun cu Constituția și că textul Declarației prevalează asupra textului Constituției care vorbește de „limba moldovenească” drept limbă de stat.
Președintele Igor Dodon şi alţi „statalişti” inveteraţi au criticat dur intenția de modificare a Legii supreme prin înlocuirea „limbii moldovenești” cu limba română. Până la urmă însă, pentru schimbarea articolului respectiv din Constituţie va fi nevoie de votul a două treimi din deputaţi, adică 68 de aleşi. Acum poate fi timpul adevărului, acum vom vedea cu toţii cât de democraţi şi cât de proeuropeni sunt, de exemplu, Dumitru Diacov sau Marian Lupu, care mereu s-au deghizat în persoane care respectă cu sfinţenia Legea Supremă.
Dacă şi de această dată aceştia, plus atâţia alţii (printre care şi „diplomatul popular” Andrei Popov, care de bună voie şi nesilit de nimeni se transformă într-o sosie perfectă a lui Marian Lupu), vor rămâne pe poziţii, atunci apele se vor limpezi şi vom avea cu un semn de întrebare mai puţin…
