Un fiu de răzeși din satul Hristici, care și-a început studiile la Soroca, a ajuns să voteze Unirea Basarabiei cu România, să apere acest act la Conferința de Pace de la Paris și să contribuie la dezvoltarea geografiei românești. La 130 de ani de la nașterea lui Gheorghe I. Năstase, biografia sa readuce în atenție nu doar contribuția unui deputat al Sfatului Țării, ci și prețul pe care acesta l-a plătit pentru convingerile sale.
Gheorghe I. Năstase s-a născut la 3/16 februarie 1896, în satul Hristici din ținutul Sorocii. A urmat școala primară în localitatea natală, apoi gimnaziul la Soroca și Școala Normală din Cetatea Albă, pe care a absolvit-o cu calificarea de învățător. Drumul său profesional avea însă să fie schimbat de război și de transformările politice care au cuprins Imperiul Rus. 
De pe front, în mișcarea națională din Basarabia
Între anii 1915 și 1917, Gheorghe Năstase a fost înrolat în infanteria armatei țariste. Cu gradul de locotenent, a fost repartizat la un comandament rusesc de divizie și a participat la campaniile militare din Dobrogea și de pe Siret.
Prăbușirea țarismului și revoluția rusă au deschis o nouă etapă pentru popoarele aflate în componența imperiului. În acest context, tânărul s-a întors la Chișinău și s-a implicat în mișcarea care urmărea apărarea drepturilor naționale, culturale și economice ale basarabenilor.
A început să colaboreze cu ziarul „Cuvânt Moldovenesc”, condus de Pan Halippa. Publicația susținea interesele românilor din Basarabia și a avut un rol în constituirea Partidului Național Moldovenesc, fondat la 12 martie 1917. Prin articolele sale, Gheorghe Năstase le cerea intelectualilor proveniți din rândurile populației să nu rămână departe de problemele oamenilor:
„Ieșiți din poporul moldovenesc, hrăniți și învățați din munca și sudoarea lui, acești oameni sunt datori să-și ridice glasul și să ceară pentru poporul care le-a dat viață drepturile care i se cuvin. Unde sunt acești oameni? De ce nu se aude glasul lor? (…) Astăzi a sunat ceasul când acești fii rătăciți trebuie să se întoarcă în sânul poporului moldovenesc și să-și puie toate puterile pentru a-l ajuta să-și croiască altă soartă”.
Activitatea sa nu s-a limitat la publicistică. Alături de ceilalți membri ai Partidului Național Moldovenesc, a participat la întruniri populare în cadrul cărora erau discutate schimbările politice și perspectiva unirii.
Deputat în Sfatul Țării și participant la votul din 1918
La 21 noiembrie 1917, la Chișinău, a fost inaugurat Sfatul Țării. Gheorghe Năstase a devenit membru al acestui for și s-a implicat în redactarea reformei agrare. La 22 ianuarie 1918 a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească. În lunile următoare, Gheorghe Năstase a susținut apropierea de România, iar la 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România.
Pentru el, activitatea politică nu s-a încheiat odată cu votul din Sfatul Țării. În anul 1919, a plecat la Conferința de Pace de la Paris împreună cu Ion Codreanu, Sergiu V. Cuibă și Ion Pelivan. Ca membru al delegației Sfatului Țării, a contribuit la redactarea memoriului în limba franceză „La question de la Bassarabie”. Documentul prezenta argumentele privind legitimitatea Unirii Basarabiei cu România.
În anul următor, a publicat în revista „Arhiva” articolul „Basarabia la Conferința de Pace”, prin care urmărea să facă mai bine cunoscută situația Basarabiei.
O nouă etapă: geografia și cariera universitară
În 1919, în paralel cu activitatea sa publică, Gheorghe Năstase s-a înscris la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, la Secția de Istorie și Geografie a Facultății de Litere și Filosofie. A absolvit studiile în 1923 și a devenit asistent la Catedra de Geografie. În 1924 și-a obținut licența în geografie.
La 1 iunie 1923 s-a căsătorit cu poeta Olga Vrabie din Chișinău, care studia la aceeași facultate. Cinci ani mai târziu, la 14 august 1928, aceasta a murit, iar Gheorghe Năstase a rămas singur cu un copil de patru ani. S-a recăsătorit în 1930, iar fiul său, Dumitru, a mai avut o soră și un frate, Elena și Aurel.
În mai 1932, Gheorghe Năstase și-a susținut teza de doctorat, acesta ar fi fost primul titlu de doctor în geografie acordat de Universitatea din Iași. Între 1939 și 1948, a activat ca profesor titular al celei de-a doua Catedre de Geografie Generală. A ținut cursuri și lucrări practice, a coordonat teze de licență și de doctorat și a organizat excursii de studiu.
Cei care i-au cunoscut activitatea didactică îl descriau prin rigoarea discursului său: „Profesorul Gh. Năstase avea un adevărat cult pentru concizia și claritatea expunerilor”.
Îndepărtat din universitate pentru trecutul său politic
Cariera universitară a lui Gheorghe Năstase a fost întreruptă în 1948. Profesorul a fost scos din învățământul superior din cauza activității sale politice și a rolului pe care îl avusese în Unirea Basarabiei cu România. A fost arestat și ținut aproape un an în detenție, fără proces.
După eliberare, pentru a-și întreține familia, a tradus literatură științifică din limba rusă în limba română și din română în rusă, lucrând pentru cadrele universitare. Despre felul în care și-a păstrat convingerile s-a afirmat: „A știut să rămână fidel idealurilor sale și nu le-a renegat niciodată, chiar dacă a avut de suferit pentru ele”.
Din 1955, Gheorghe Năstase a fost șef de sector la Institutul de Geologie și Geografie al Academiei Române. Se numărase deja, din 1944, printre fondatorii Institutului de Cercetări Geografice al României, unde a rămas membru permanent. A participat la elaborarea *Monografiei geografice a R.P. Române*, fără a fi menționat printre autorii titulari. 
Cercetarea pe care a continuat-o după pensionare
Retragerea din activitatea oficială nu l-a îndepărtat de universitate. După pensionare, Gheorghe Năstase continua să vină zilnic la Universitatea din Iași, unde lucra la un studiu despre toponimia Basarabiei. Caietele în care se aflau rezultatele acestei cercetări au dispărut. În această perioadă, a continuat să îi sprijine pe tinerii cercetători și pe studenți, să îi îndrume și să traducă lucrări științifice. Gheorghe I. Năstase a murit la 28 decembrie 1985 și a fost înmormântat la Iași.
Viața sa a legat satul Hristici de marile momente politice ale Basarabiei, de tribuna Sfatului Țării, de Conferința de Pace de la Paris și de mediul universitar ieșean. A rămas fidel atât idealurilor care l-au adus în politică, cât și profesiei care l-a consacrat drept unul dintre geografii importanți ai epocii sale.
(Text realizat în baza materialului biografic semnat de Elena Tamazlâcaru)
Află de AICI și istoriile altor soroceni cunoscuți în lume și aproape necunoscuți acasă…
