După luminatul praznic al Învierii Domnului, creștinii sărbătoresc Paștele Blajinilor – una dintre cele mai importante zile dedicate pomenirii celor adormiți. Este o sărbătoare profundă, încărcată de emoție, în care credincioșii își amintesc de cei dragi plecați și le cinstesc memoria prin rugăciune și fapte bune.
Pentru această zi, pregătirile încep din timp, atât acasă, cât și la cimitir. În ziua de Paștele Blajinilor, oamenii – femei, copii și bărbați – participă la slujba religioasă, iar apoi merg la mormintele celor dragi, unde continuă pomenirea.
Și în satul Șuri, din raionul Drochia, gospodinele se pregătesc cu grijă pentru ca această zi să fie una deosebită. O tradiție frumoasă, moștenită din străbuni, este „Pomul Vieții” – un simbol al continuității și al legăturii dintre cei vii și cei adormiți. Acesta trebuie să aibă trei ramuri și este împodobit cu bomboane, ciocolate și biscuiți.
Și tinerii din sat duc mai departe această tradiție, implicându-se cu drag în pregătiri. În timp ce împodobesc Pomul Vieții, trei fete din comuna Șuri povestesc despre semnificația acestui obicei:
„Este o tradiție pe care am învățat-o de la părinți și bunici. În fiecare an ne pregătim din timp, pentru că vrem ca pomul să fie cât mai frumos”, spune Evelina Pânzaru, legând cu grijă bomboanele.
„Mergem în livadă și alegem crengi cu trei ramuri – așa trebuie să fie Pomul Vieții. Le curățăm și apoi începem să le împodobim”, adaugă Dumitrița Cîșlari.
„Legăm bomboanele, ciocolatele și biscuiții cu ață, apoi le prindem de crengi. E o muncă migăloasă, dar o facem cu suflet, pentru cei dragi care nu mai sunt printre noi”, completează Patricia Furtuna.
Pentru ele, acest obicei nu este doar o simplă pregătire pentru sărbătoare, ci un mod de a păstra vie legătura cu trecutul și de a duce mai departe tradițiile satului.
După panihida de obște, în cadrul căreia sunt pomenite pomelnicele, preotul merge la fiecare mormânt pentru a săvârși scurte slujbe de pomenire. În acel moment, toate trebuie să fie pregătite: pomii împodobiți, pomenele, colacii cu lumânări și ouă roșii, pasca și cozonacii.
După sfințire, pomenele sunt împărțite celor prezenți, întru pomenirea răposaților, iar din Pomul Vieții se rupe câte o creangă împodobită.
Deși această tradiție continuă să existe, ea nu mai are amploarea de altădată. Tot mai puțini oameni vin la cimitir, iar cei care vin petrec mai puțin timp. Dacă în trecut gospodarii împodobeau câte 8–10 pomi, astăzi, din cauza dificultăților financiare, se limitează la 2–3 sau chiar la unul singur.
Situații similare se întâlnesc și în alte sate din raion. Mulți aleg să aducă doar colaci și ouă roșii, deoarece costurile ridicate nu mai permit respectarea obiceiului în forma sa tradițională.
În același timp, tot mai mulți slujitori ai bisericii consideră că mesele întinse la cimitir nu sunt potrivite din punct de vedere creștinesc, îndemnând credincioșii să păstreze simplitatea – să ofere pomană și să cinstească memoria celor adormiți prin rugăciune, iar mesele să fie organizate acasă.
Cu toate acestea, tradițiile rămân vii. Așa cum spune și vorba din bătrâni, „fiecare bordei – cu al lui obicei”. Pentru locuitorii satului Șuri, Pomul Vieții rămâne un simbol identitar, o carte de vizită a comunității, care va fi păstrată și transmisă mai departe, indiferent de vremuri.
Ala BUGAI
