Tableta de vineri
Zilele acestea m-am lovit de un fenomen care, în opinia mea, după atâția ani de democrație și libertate chiar credeam că nu-și are rostul. Un prieten mai vechi al redacției, într-o discuție amicală mi-a reproșat foarte cu tact, carecumva să nu mă supere – chipurile, în ultima vreme Observatorul de Nord își permite luxul de a critica, uneori dur, partidul de la guvernare turnând, astfel, apă la moara opoziției și a celor care ne văd în altă parte decât în Uniunea Europeană. Bineînțeles, când l-am întrebat de exemple concrete acesta a dat-o înapoi, bânguind ceva gen „nimic grav, dar…oricum sunt ai noștri și trebuie să-i protejăm.
Surprins, sincer vorbind, de acest reproș nici nu mi-a dat prin gând să pun capăt unei discuții inutile, la prima vedere (luând în considerare rolul de câine de pază care este atribuit presei libere și independente), ba dimpotrivă – m-am angajat în această discuție, dându-mi bine seama că la fel gândește mai multă lume care crede că drumul spre UE trebuie să fie presărat doar cu flori, iar ghimpii să-i lăsăm pentru vremuri mai bune. Păi, domnilor și doamnelor, dacă mergem pe această filieră am putea să nu ajungem unde ne-am pornit, fiindcă nu greșește doar acel care nu face nimic, iar partidul aflat astăzi la guvernare, în Republica Moldova, cred că o să supere dacă o să zicem că nu face nimic. Mai cu seamă, dacă ținem cont de faptul că, PAS-ul se află la al doilea mandat și, implicit, nu mai poate fi permanent netezit pe cap dacă calcă pe greblă sau dacă de bună voie și nesilit de nimeni ridică adversarilor mingea la fileu. Or, ceea ce era de iertat în primele 100 de zile, nu poate fi trecut cu vederea când partidul are pâinea și cuțitul în mână, dar oricum calcă deseori prin străchini.
Când zic aceasta, am în vedere, în primul rând, deficitul de informație cu care ne-a deprins deja guvernarea, iar „secretomania”, în unele cazuri și dorința de a-și arăta mușchii, în alte cazuri au făcut ca frumoasele lozinci gen „Pornim vremurile bune” sau ”Moldova poate” să fie luate în derâdere și terfelite de Dodon, care având musca pe căciulă își permite să umble pe drumurile care încă nu i-au fost interzise și să toarne minciuni și zoi cu nemiluita; de Plahotniuc, care și din penitenciar continuă să ne citească lecții de bună purtare și să pună guvernării note la aritmetică; de Vasile Costiuc, care este un meșter iscusit de a scoate din context ce-i trebuie și de ațâța lumea împotriva guvernării și de atâția mulți alți trubaduri ai vremurilor demult apuse și a stăpânilor din exterior care au chibritul în mână și așteaptă ocazia să aprindă focul. Și doar sunt exemple bune chiar în sânul formațiunii, iar miniștrii Gheorghe Hajder și Dorin Junghietu au demonstrat că se poate, dacă se dorește – sau, nu cumva avem nevoie de accidente și crize pentru a ne descătușa limba? Ca să nu ne aducem aminte de vremea lui Vodă Daniel, care salva situația în orice circumstanțe…
Acum să trecem la câteva critici constructive, spuse fără nici un rău și cu gândul că mai este vreme pentru a repara ceea ce se mai poate – să arunce cu pietre în mine acel care consideră, bunăoară, că reforma justiției și dezoligarhizarea sunt o certitudine, că miliardul furat a fost întors, că vettingurile și pre-vettingurile nu ne-au ros deja urechile, că nivelul de trai a populației s-a îmbunătățit simțitor, că lumea „nu mai poate de bine”. Fără îndoială, nu trebuie să uităm că actuala guvernare a activat și activează în condiții extremale, începând cu pandemia și războiul din vecinătate și terminând cu multiplele crize care par să nu aibă sfârșit, dar…oamenii sunt deprinși să uite unele lucruri bune și frumoase și să se axeze pe problemele ce țin de viața cotidiană și de soarta personală sau a familiei sale. Nu întâmplător, un analist politic cu pondere de la Chișinău, când a fost întrebat ce notă ar pune actualei guvernări a răspuns pe cât de filozofic, pe atât de tranșant „…pentru intenții, aș pune o notă bună PAS-ului, iar pentru modul de realizare – o notă foarte proastă.” Și din partea mea (aproape ca la Românii au talent!), PAS-ul are patru de DA pentru politica externă (și din nou, aplauze pentru Maia Sandu) și doi de DA și doi de NU pentru politica internă. Fiți de acord, nu sunt cele mai proste aprecieri…
Apropo, poate cea mai mediatizată și controversată decizie a celor de la guvernare a fost votarea amendamentului, care permite ca membrii comisiilor de evaluare externă a judecătorilor și procurorilor, propuși de partenerii internaționali, să fie desemnați cu votul a doar 51 de deputați, și nu 61. Or, Centrul de Resurse Juridice a criticat rapiditatea cu care amendamentul a fost introdus și adoptat, considerând că această decizie reprezintă un „semnal destul de prost pentru Comisia Europeană”. „În special, este gravă modalitatea și viteza fulminantă de introducere și de adoptare a acestui amendament, fiind încălcate principiile de transparență, dar și de consens politic, solicitate de Comisia de la Veneția și de alte instituții europene”, se arată în comunicatul instituției. La rândul lor și analiștii, și comentatorii politici de la Chișinău au fost mai tranșanți decât altă dată – „…decizia este absolut regretabilă, nu este justificată și nu a fost consultată”…„dacă această logică devine practică curentă, atunci orice garanție din orice lege poate fi golită de conținut printr-un amendament strecurat la momentul potrivit. Nu mai reformăm justiția, o ajustăm la nevoile momentului. Justiția încă poate fi reformată 50 de ani înainte…„ indiferent de scopul proiectului de lege, așa ceva nu se poate face”. Spuneți, vă rog, ce trebuie să facă în acest caz opoziția, cea constructivă și cea destructivă
Și încă ceva. Dacă unii memri PAS, deseori cu fucnții mai secundare și pondere mai puțin importantă nu înțeleg că critica face parte din viața noastră, că greșește orișicare din noi, că doar dolarul place la toată lumea și că, la urma urmei, orice șut în fund, pardon, înseamnă un pas înainte, înseamnă că lucrurile sunt mai grave decât ne-am putea imagina. Dacă cineva se vrea doar lăudat și netezit pe creștet, dacă cineva crede că este mai bine să închizi ochii la greșelile făcute, cu voie sau fără de voie, decât să spui lucrurilor pe nume înseamnă că, vorba bancului, scrie trei scrisori ți pleacă din funcția în care te-a cocoțat soarta și hazardul. Și dacă, Doamne ferește, auzi în adresa ta doar cuvinte frumoase și de bine nu este cazul să-ți pui coroană și să te umfli în pene. Ar fi mult mai bine să-ți evaluezi prestanța și să te piști de nas – doar de bine se vorbește numai despre acei care au murit.
În fine, dacă doriți de la mine un răspuns la întrebarea din titlu, acesta poate fi doar unul – DA, orice guvernare, darămite o guvernare în care s-a investit atâta răbdare și atâta speranță (să nu uităm că multă lume a votat PAS-ul nu pentru că a fost cel mai bun, dar pentru că ceilalți au fost mai răi) are nevoie de critică constructivă, indiferent din partea cui nu ar veni aceasta.
Așa cred eu, dar aceasta nu înseamnă că așa trebuie să creadă toată lumea. Dacă cineva preferă să fie lăudat și aplaudat (uneori gratuit), iar altul iubește să mângâie orgolii și să calce pe propriile principii – să fiți sănătoși!
