Tableta de vineri
Întâlnirile bilaterale, trilaterale și de care mai doriți, care au scopul să pună capăt războiului din Ucraina se termină cu vorbărie goală și cu declarații menite să ne demonstreze cine este mai barosan, cine dorește pacea, cu adevărat, și cine doar mimează găsirea unor compromisuri. Or, deși în acest proces au fost atrași președinți ai mai multor țări (inclusiv cele implicate în război), diplomați de rang înalt și „chiar gineri cu pondere” mai departe decât concluzii gen „discuții productive și constructive” nu s-a mers. Ba dimpotrivă, după aceste întâlniri „constructive” atacurile asupra infrastructurii și obiectivelor civile din Ucraina doar se întețesc, iar țarul de la Kremlin mereu „își formulează poziția”.
Și totuși… Orice război (fie el și denumit Operațiune Militară Specială) are început, dar trebuie să aibă și un sfârșit, iar acest dezastru care continuă de aproape patru ani nu este și nu trebuie să fie o excepție. În acest context, mai multă lume simplă (nu doar politicienii și diplomații) sunt într-o furibundă căutare de soluții, chiar dacă acestea sunt valabile pentru discuții aprinse la bucătărie sau în grupurile de prieteni. Și eu, subsemnatul, cum și este normal, am un punct de vedere și, cel mai important, am un propriu „plan care ar pune capăt ostilităților”. Păstrând, bineînțeles, proporțiile și „gradul de importanță” ași dori să-l expun, chiar dacă risc să fiu luat la mișto și catalogat drept „pasăre care mălai visează”.
Așadar, personal mi se creează impresia că, chiar de la începutul războiului miza a fost pusă pe popor, fiindcă atacatorul (Rusia) se aștepta că în trei zile va ajunge la Kiev și va fi întâmpinat cu pâine și sare de poporul sătul să trăiască în naționalism și dictatură. Până la urmă, însă, „democrația și libertatea”, pe care dorea Putin și „lumea lui rusă” să le instaureze în țara vecină s-au dovedit a fi nepopulare și chiar nocive, iar ucrainenii s-au dovedit a fi niște oameni cu verticalitate care nu doresc să împartă brânza lor cu fratele agresor și acest lucru a lovit cel mai mult în orgoliile lui Putin – cum așa, ucrainenii să-mi dicteze mie ce să fac și unde să mă opresc? Și, pentru a-și mângâia măcar câtuși de puțin aceste orgolii bolnave s-a grăbit să schimbe harta țării pe care o „păstorește” cu atâta râvnă și ranchiună, iar acum nu-și imaginează cum ar putea schimba situația pentru ca și lupul să fie sătul (Rusia) și oaia să rămână întreagă (Ucraina). Pe de altă parte, nu-și poate călca pe propriile orgolii (deși, în cazul președintelui ucrainean nu este vorba de orgolii, dar de slujire țării și poporului – poate, dacă era altul în locul lui, demult părăsea țara și o dădea pe mâna hapsânului) nici președintele Zelensky, cu atât mai mult că Constituția nu-i permite să cedeze teritorii nimănui, nici celor (celui) care dorește se recroiască harta lunii după bunul său plac. În situația creată, pentru a tăia din elanul dictatorului de la Kremlin și pentru a le da peste mână ucrainenilor din categoria „Jdunî” (pentru buzoieni – „persoane care așteaptă pe cineva”) ar fi, poate, cazul să se anunțe un armistițiu și să se dea cuvântul celui mai important diplomat – poporului.
Adică, în această perioadă de încetare temporară a ostilităților să se organizeze alegeri prezidențiale (Volodimir Zelensky a declarat că este pregătit pentru organizarea de noi alegeri prezidențiale în Ucraina) și un referendum în cadrul căruia cetățenii din teritoriile ocupate să spună ce viitor își doresc și în componența cărei țări. Iar aceste scrutine să fie organizate și petrecute sub înaltul patronat și cu sprijinul partenerilor europeni și americani și fără prezența soldaților ruși la secțiile de votare. Adică, ucrainenii să spună singuri și nesiliți de nimeni ce viață își doresc, în orașe și sate înfloritoare, cum a fost până la război sau în localități distruse de ruși, unde faci „caca” în pachete de polietilenă și primești apă potabilă pe ore și în cantități limitate. Nu de alta, dar negociatorii, din birourile luxoase și departe de teatrul războiului, văd viața în alte culori și au „opinii separate” când este vorba despre soarta unor oamenii care sunt nevoiți să îndure frig și foame, fiindcă aceasta își dorește cineva…
În fine, dacă nu s-a putut ca să fie trimiși la război rudele apropiate ale celor care s-au înecat discuții „productive și constructive”, atunci alegerile și referendumul ar putea fi soluția salvatoare. Atunci, și Putin, și alții ca el (sunt mulți din aceștia) nu ar mai avea ce spune și nu s-ar simți cu orgoliile afectate – așa a zis poporul, așa să fie!
Dacă nu sunteți de acord cu mine și cunoașteți alte căi de rezolvare a războiului, nu vă supărați pe mine…
