Până când Partidul Democrat (PD) emană un optimism debordant, declarând, de data aceasta prin gura preşedintelui onorific Dumitru Diacov, că deja la 10 decembrie am putea afla numele viitorului prim-ministru (şi nu cred că acest lucru s-a întâmplat ieri), Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) s-a înglodat în precondiţii şi tocmai marţea viitoare va decide ce face în continuare, Partidul Liberal (PL) procedează aşa cum ştie mai bine, adică vorbeşte mult şi nu spune nimic, iar Partidul Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM) speră că o nouă alianţă de guvernare nu va fi creată, toată lumea, inclusiv umila mea persoană, ghiceşte în boabe de cafea — vom avea alegeri parlamentare anticipate sau nu? Astfel, dacă până luni, când am fost martorul unei confruntări dintre reprezentanţii celor trei partide — PD, PLDM şi PL — aveam dubii, acum pot să pun pariu că nu vom avea alegeri anticipate. Oricât de rânzoşi şi oricât de “principiali” ar fi politicienii de pe malul Bâcului, aceştia înţeleg că dacă se vor crampona de aşa-zisele principii, valori, condiţii şi precondiţii, există şanse reale ca unii dintre ei să prindă vara-toamna viitoare nu în parlament, dar în alte instituţii ale statului. Adică, nu trebuie să ne facem iluzii şi să credem că crearea unei AIE-4 se va face doar întru binele nostru, al tuturor, dar pentru că deputaţii înţeleg foarte bine că “dinţii sunt mai aproape decât părinţii”. Dar să luăm lucrurile de la un capăt… PD, care se (auto)consideră “buricul politicii moldoveneşti”, oricât de puternic şi de “atractiv” ar fi pentru toată lumea, în speţă pentru “refugiaţii” din alte formaţiuni politice, nu are motive să se îmbete cu apă de ploaie — este de ajuns să tragă cu ochii la rezultatele ultimilor sondaje că să-şi mai tempereze din pofte. Nu de alta, dar nu există multe motive plauzibile care le-ar permite democraţilor să se culce pe-o ureche şi să creadă că tot ce zboară se mănâncă. Ba dimpotrivă, protestele care au loc în capitală ar putea avea un efect cu semnul minus şi pentru democraţi, fiindcă una din revendicări este scoaterea ţării din capturare. Iar la noi când se zice “capturare” se are în vedere, în primul rând, acest partid. PLDM, la rândul lui, la fel nu are motive să se “răţoiască” prea tare, deoarece imaginea partidului, cu sau fără motive, este foarte şifonată şi va trebui să treacă ceva vreme (cel puţin câteva luni) pentru ca “verzii” să-şi revină şi să conteze din nou pe voturile oamenilor. Nu ştiu de ce, dar sunt convins că săptămâna viitoare forul superior al formaţiunii va spune “da” unei noi coaliţii şi astfel partidul va primi balonul cu oxigen de care are atâta nevoie. Şi PL nu are motive să se comporte ca o “madam” fără cusur. În primul rând, ultimele declaraţii ale liderului Mihai Ghimpu, în speţă cu privire la o eventuală colaborate cu comuniştii, au îndepărtat o parte din cetăţeni de această formaţiune. În al doilea rând, în ceafa liberalilor suflă deja eventualul partid care ar putea fi creat în baza Platformei Civice “Dreptate şi Adevăr”. Despre “Grupul Leancă” nu prea avem ce spune, fiindcă mi se pare destul de timid şi prea educat în comparaţie cu şacalii din politica moldovenească, deşi în sondaje stă bine…De altfel, la fel de încurcate sunt iţele şi pe partea stângă a terenului politic. Comuniştii lui Voronin sunt într-o profundă scădere de formă şi, conform unor declaraţii de ultimă oră, pentru a-şi salva pielea şi a justifica cumva “pierderea de efectiv” (PCRM este partidul care şi-a pierdut în ultimul an cele mai grele piese) sunt gata să facă alianţă şi cu trădătorii, şi cu liberalii despre care altădată au avut doar cuvinte de ocară. “Partidul Nostru”, contrar aparenţelor şi scorului bun din sondaje, ar putea avea probleme în cazul unor alegeri anticipate. Ba mai mult, acel care a pus temeliile formaţiunii şi care a ştiut să spună oamenilor ceea ce aceştia au dorit să audă ar putea fi şi groparul partidului. De ce? Fiindcă Renato Usatâi aproape că nu se vede la locul de muncă şi uitase să se întoarcă de la Moscova, iar cetăţeanul sancţionează astfel de comportament. Vorba ceea — de la dragoste până la ură este doar un pas. Alteori însă şi mai puţin. Pe de altă parte, şi socialiştii la fel n-ar trebui să privească lucrurile doar în culoare roz. Or fi ei mari şi tari, or fi ei susţinuţi de Moscova, dar toată această susţinere ar putea să le iasă pe ochi, cum zic moldovenii. În ceea ce priveşte alte partide, fie de pe stânga sau de pe dreapta, care se asociază aproape în exclusivitate cu numele liderului — Pavlicenco, Stepaniuc, Şelin, Garbuz… — nici nu face să mai vorbim.
Altfel, am fost zilele acestea într-unul dintre cele mai mari sate ale raionului şi am sesizat un lucru: partidele politice de la guvernare au pierdut într-atât încrederea electoratului, încât nu cred că cineva este gata să le primească, în cazul unor noi alegeri, „cu pâine şi sare”. Ce-i drept, nici celelalte partide n-ar fi binevenite astăzi în teritoriu şi acest lucru îmi permite să mai afirm încă o dată ceea ce am spus înainte — marea crimă a clasei noastre politice nu este nici măcar furtul miliardului, dar faptul că a adus oamenii la starea să nu mai creadă că cineva doreşte binele tuturor, nu doar propria îmbogăţire.
