Tableta de vineri
Au rămas săptămâni numărate până când urmează să fie finalizat procesul de amalgamare voluntară a unităților administrativ-teritoriale din Republica Moldova, iar autoritățile întreprind ultimele măsuri pentru ca această procedură să nu stârnească, ulterior, dubii și supărări din partea subiecților noilor structuri. Or, acest firesc proces s-a tărăgănat pe alocuri și s-a lăsat spre dezlegare pentru ultimul moment, nu doar că ar fi fost „lezate mândria și orgoliul” unor baroni locali, care lasă impresia că s-au născut cu ștampila primăriei în mână, dar și din motive mai „prozaice” – unii politicieni nu s-au sinchisit să bage strâmbe și să sperie lumea cu dispariția satelor, după amalgamare, pentru că acest lucru ar fi convenabil actualei guvernări (!?).
Certați cu bunul simț și dornici de a răsturna căruța care ne duce spre Uniunea Europeană, organism dispus să susțină financiar entități mari, dar nu cătune cu câteva zeci de locuitori (conform statisticilor, 109 localități au mai puțin de 50 de locuitori, peste 87% dintre primării au sub 3.000 de locuitori, ceea ce limitează capacitatea de a atrage investiții și de a oferi servicii publice de calitate. Doar 53 de primării au peste 5.000 de locuitori, 63 au între 3.000 și 5.000, iar 776 au sub 3.000 de locuitori.), acei care trăiesc după principiul „…Cu cât mai rău pentru alții, cu atât mai bine pentru mine” și au domiciliu în buricul Chișinăului fac tot posibilul pentru ca acei care sunt numiți, în zeflemea, „Talpa Țării” și „născători de veșnicie”, să-și asume în continuare doar rolul de mașină de voturi și să-și satisfacă nevoile în fundul grădinii. Despre faptul că localitățile care aleg să-și unească administrațiile pot beneficia de stimulente financiare de 3.000 de lei pentru fiecare locuitor, calculate în funcție de numărul populației din satele participante la amalgamare sau despre aceia că în fiecare localitate va activa un reprezentant al primarului, astfel încât legătura dintre administrația locală și comunitate să fie menținută se spune cu jumătate de gură sau nu se vorbește deloc.
În acest context, recent autoritățile au făcut procesul mai atractiv, iar noile prevederi oferă localităților mai multă flexibilitate în alegerea centrului administrativ și a denumirii noii unități administrativ-teritoriale. Totodată, decizia de amalgamare va putea fi adoptată cu votul majorității consilierilor aleși, iar limita fixă de 25 de kilometri dintre localități a fost eliminată, iar secretarul general al Guvernului, Alexei Buzu, a declarat că autoritățile vor tripla stimulentele pentru localitățile implicate în procesul de amalgamare voluntară, urmând ca începând cu anul 2027 să fie făcute investiții semnificative în localități, cu un buget total de 6,4 miliarde de lei. Potrivit lui Buzu, până în prezent au fost aprobate 663 decizii de inițiere a procesului de amalgamare, care vizează 767 de primării, acoperind circa 86% din toate primăriile din Republica Moldova, dar… Nu este cazul să ne îmbătăm cu apă rece, fiindcă nu întotdeauna autoritățile țin cont de experiența altora, preferând să descopere propria bicicletă.
Să zicem, reprezentanții grupului de inițiativă „Europa 2028” propun „formula baltică” pentru reforma teritorial-administrativă din R. Moldova, care prevede „40 de municipii puternice”. Astăzi, Lituania are 60 de municipalități pentru aproximativ 2.8 milioane locuitori, Letonia – 43 pentru circa 1.9 milioane, iar Estonia – 79 pentru 1.3 milioane. Georgia a făcut același lucru în reforma administrativă din 2006, amalgamând peste 1.000 de primării în 65 de municipalități, se arată în analiza „Europa 2028”. La noi, în Republica Moldova, se prefigurează reducerea numărului de primării de la aproape 900 până la vreo două-trei sute, ceea ce oricum înseamnă foarte mult pentru o republică cu o scădere dramatică a natalității și a numărului de angajați în câmpul muncii și o creștere la fel de dramatică a numărului de pensionari și a celor care emigrează în alte țări. Și dacă noi mereu ne-am dorit să inventăm propria bicicletă si considerăm că, vorba lui Lenin, ar fi bine să mergem pe propriul drum – chipurile, țările baltice, sunt „de pe altă planetă”, să plecăm urechea la ceea ce spun experții de pe loc, care „nu au căzut din cer” și știu ce spun. De exemplu, expertul Vasile Tofan (care, ar fi fost, în opinia mea, un premier de care are nevoie Republica Moldova la această răscruce) este de părerea că noile structuri teritorial- administrative nu trebuie să fie doar niște entități care să arate bine pe hârtie, dar și adevărați poli de dezvoltare. Or, domnul Tofan consideră că această reformă trebuie să se construiască pe trei piloni: unu – să avem cel mult 40 de unități administrative (dar nu câteva sute, după cum se prefigurează), doi – să lichidăm raioanele, care nu-și mai au rostul și trei – să se facă o descentralizare fiscală. Din câte îmi dau seama, autoritățile consideră altfel, iar aceasta ar însemna să repetăm experiența Letoniei și Estoniei, care au pierdut foarte mulți bani și timp, pentru a reveni la formula ideală, care ar însemna cât mai puține, dar mai puternice entități administrativ teritoriale.
Apropo, pesimismul meu nu este unul lipsit de substanță, dar are drept exemplu raionul Soroca, unde amalgamarea voluntară decurge anevoios, iar noua „hartă administrativă” desenată de autoritățile de pe loc nu lasă loc pentru optimism. În loc de cele 35 de primării am putea avea cel puțin 10, iar la o distanță de unu-doi kilometri ar urma să fie încropite vreo trei – patru primării. Adică, în loc ca tot actualul raion Soroca să fie inclus într-o primărie sau două maximum, unii din noi se ambiționează să nu se unească cu satul X, pentru că nu le place actualul primar ori consideră că localitatea sa nu merită să fie „sub vecini”. La fel se va întâmpla, probabil, și în celelalte 31 de raioane, iar făcând niște calcule elementare aritmetice ne dăm bine seama că vom avea nu mai puțin de 300 de primării… De o astfel de reformă administrativă avem nevoie? Și când te gândești că există exemple de alt gen. Bunăoară, nouă primării din raionul Rezina, care au decis amalgamarea voluntară, au discutat și au decis constituirea la Rezina a unei administrații locale puternice, capabile să atragă investiții și să ofere servicii publice mai bune cetățenilor. Prezent la evenimentul la care s-a decis amalgamarea, secretarul general al Guvernului, Alexei Buzu, a subliniat că stimulentele oferite celor nouă primării ajung la 85 milioane de lei: „Dacă în 2026 bugetul orașului Rezina este de aproximativ 90 de milioane de lei, stimulentul de dezvoltare de care urmează să beneficieze noua primărie este de peste 85 de milioane de lei. Practic, un buget comparabil cu cel al orașului Rezina va fi oferit de Guvern cetățenilor pentru dezvoltare. În perioada următoare, vom discuta cu oamenii pentru a identifica prioritățile lor de dezvoltare și modul în care vom lucra împreună pentru servicii mai bune și localități dezvoltate”. Or, la Soroca multă lume a considerat că este bine să se meargă pe calea cea mai scurtă și mai ușoară – să se unească într-o primărie cu o populație de puțin peste 3.000 de locuitori și cu asta basta…
În fine, alegerile locale din anul viitor vor avea loc în noi condiții teritorial-administrative, în conformitate cu rigorile impuse de Uniunea Europeană, iar acei care nu au făcut amalgamarea voluntar vor trebui să se conformeze deciziei autorităților. Nu cred că se va întâmpla ceva grav, ba dimpotrivă – nu vor exista ambiții și orgolii, dar raționamente și decentă. În acest context, îmi permit să recunosc că am o părere aparte în ceea ce privește consultările publice – acestea sunt benefice și pot livra rezultate doar atunci când sunt eliminate toate ambițiile și orgoliile, iar interesul public prevalează asupra interesului personal, de partid, de gașcă sau de alte frustrări care nu au nimic comun cu un proces atât de complex și de important.
Dacă considerați că lucrurile stau altfel decât le-am descris eu mai sus, că graba strică treaba și că Republica Moldova trebuie să inventeze propria bicicletă vă respect părerea. Cu o singură precizare: noi nu suntem atât de bogați și neprihăniți încât să ne permitem să călcăm pe greblele care i-au lovit în frunte pe alții…
