Tableta de vineri
Alegerile parlamentare din Ungaria și schimbarea care s-a produs la Budapesta, așteptată de toată lumea încă nu a produs efecte vizibile, dacă nu ținem cont de euforia sau supărarea care s-au instalat în mai multe capitale ale lumii. Or, după limpezirea apelor și calmarea spiritelor situația nu pare certă până la capăt, iar răspunsurile la unele întrebări nu pot fi considerate bătute în cuie, chiar dacă așteptările electoratului maghiar au avut o marjă mică – ori Fidesz și Victor Orban, ori Tisza și Péter Magyar. Cu toate acestea unii s-au grăbit să afirme că, alegerile din 12 aprilie au fost cântecul de lebădă a celui care a dominat absolut o țară care a devenit talaghirul (frâna) Uniunii Europene, iar alții sunt aproape convinși că schimbarea este doar de fațadă și că Victor Orban a scos asul din mânecă, asigurând tuturor iluzia precum că situația este sub control – unora, senzația că am scăpat de Orban, iar altora că s-a dus Tanda și a venit Manda. (În acest context să dăm crezare celor care afirmă că în copilărie Péter Magyar avea un poster cu Viktor Orbán).
Bunăoară, președintele american, Donald Trump, care nu și-a ascuns niciodată atașamentul și respectul față de „prietenului Victor” și care și-a trimis emisarii să facă campanie pro-Orban chiar pe ultima sută de metri, în maniera care l-a consacrat a declarat că și Péter Magyar ar putea fi un băiat bun. Acest optimism nu a fost împărtășit și de Kremlin care, prin gura reprezentantului lui Putin, Kirill Dmitriev, a declarat că rezultatul alegerilor din Ungaria nu vor face decât să accelereze dezintegrarea Uniunii Europene – lucru pe care și-l doresc în egală măsură, probabil, și Statele Unite ale Americii și Federația Rusă. Ba mai mult, acesta a propus celor care sunt de altă părere că peste patru luni totul va ieși la iveală. Cu siguranță știe ceva special acest Kiril Dmitriev, dacă este gata să pună mâna în foc că plecarea lui Orban și venirea lui Magyar ar putea fi apocaliptică pentru Uniunea Europeană. Nu cred că oficialii din structurile Uniunii Europene cred orbește că noul lider de la Budapesta înseamnă și o nouă politică în relațiile cu țările care sunt în prag de aderare, de exemplu, fiindcă Fico, pardon, Magyar deja și-a etalat scepticismul în ceea ce privește șansele de aderare ale Ucrainei. Și jurnalistul de la București Bogdan Tiberiu Iacob, se întreabă „…de ce un om atât de apropiat de regim ar fi fost lăsat să construiască o mișcare de masă fără să fie oprit din fașă”? sau „ Este Péter Magyar marea invenție a lui Orbán pentru supraviețuirea sistemului”? La urma urmei, nu putea Orban să obțină un nou mandat, ținând cont de faptul că a dus Ungaria de râpă, din aproape toate punctele de vedere. Și mai departe îl citez pe Bogdan Tiberiu Iacob: „Eroziunea puterii, inflația record și izolarea internațională au creat un electorat obosit de Orbán”, iar un personaj ca Péter Magyar, în acest context, este soluția perfectă: vorbește aceeași limbă, pentru că el folosește retorica suveranistă, valorile conservatoare și simbolistica națională, canalizează furia, preluând voturile celor dezamăgiți de Fidesz, care altfel ar fi stat acasă sau ar fi votat o opoziție radicală. Și, foarte important, menține sistemul în familie: dacă puterea trece de la Orbán la un fost cadru Fidesz, structurile economice și oligarhia de stat au șanse mult mai mari să supraviețuiască decât, să zicem, sub o guvernare de stânga pro-europeană radicală. Sau, cum a reușit un „trădător” să organizeze cele mai mari proteste din istoria Ungariei fără a fi blocat juridic sau administrativ într-un stat capturat aproape total? Răspunsul cinic ar putea fi: pentru că a fost lăsat”.
Pe de altă parte, la Chișinău victoria lui Péter Magyar este considerată dătătoare de speranță în ceea ce privește aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, dar și deblocarea ajutorului financiar pentru Ucraina, ceea ce ar însemna o stabilitate și o securitate regională, în general și în Republica Moldova, în special. Și președinta Maia Sandu i-a transmis un mesaj de felicitare noului lider de la Budapesta, menționând că „…Republica Moldova așteaptă cu nerăbdare să accelereze parteneriatul nostru cu Ungaria, bazându-se pe prietenia care unește popoarele noastre, și să lucrăm împreună pentru o Europă mai puternică, mai unită și mai rezistentă”. Personal ași vrea să cred că Péter Magyar a primit aceste felicitări nu ca pe un act de complezență sau ca pe o uzanță diplomatică, dar ca pe o îndemnare la o prietenie bazată nu pe interese și conjuncturi internaționale, dar pe respect reciproc și manifestarea unor viziuni clare în ceea ce privește viitorul bătrânului continent.
Apropo, dacă noul lider de la Budapesta va fi acel care ni-l dorim cu toții, dar nu un pion în mâinile fostului său idol, trebuie să menționăm că Uniunea Europeană are și alte frâne care în loc să pună umărul la comuna prosperare, pun piedici și joacă la două capete. Unul din aceștia este premierul slovac Robert Fico care, de altfel, a anunțat că este pregătit pentru o „cooperare intensă” cu Péter Magyar. Să sperăm că aceasta cooperare va fi în folosul, dar nu în detrimentul prezentului și viitorului Uniunii Europene. Precum speră și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care și-a exprimat optimismul referitor la sprijinul UE pentru Ucraina, inclusiv la deblocarea unui împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Kiev, împrumut care fusese blocat de guvernul condus de Viktor Orbán.
În fine, schimbarea despre care vorbeam mai sus ne trebuie nu doar nouă, dar și maghiarilor care s-au transformat, în ultimii ani, din lideri în outsideri ai Uniunii Europene. În primul rând, Budapesta trebuie să se (re)întoarcă în UE, să repare podurile pe care le-a stricat și să demonstreze prin fapte, nu prin vorbe, că Ungaria este un partener previzibil, în care poți avea încredere. Or, până la proba contrariilor nu avem nici un drept să nu credem intențiilor bune și frumoase ale noului lider de la Budapesta. Și dacă în rândurile de mai sus se întrezărește și o doză de scepticism și îndoială, acest „fenomen” se explică prin faptul că, mai bine să te aștepți la ceva rău, dar într-un final totul să fie bine, decât invers…
