De-a lungul timpului, această relicvă s-a aflat în mijlocul controverselor legate de autenticitatea sa.
Giulgiul din Torino este unul dintre cele mai cunoscute şi controversate artefacte ale creştinismului, veridicitatea acestuia fiind recunoscută, în general, de către credincioşii romano-catolici. Multe dintre controversele care au apărut în jurul acestei relicve au legătură cu afirmaţiile conform acesta ar fi fost folosit la înmormântarea lui Iisus Hristos, dar şi faptul că existenţa acestuia poate fi urmărită doar până în secolul XIV-lea. History a creat o listă cu şapte informaţii interesante despre această relicvă.
1. Primele atestări documentare îl plasează în Franţa
Cele mai vechi înregistrări istorice ale Giulgiului din Torino îl plasează în Lirey, Franţa, în perioada 1350. Se presupune că un cavaler francez pe nume Geoffroi de Charny l-a prezentat parohului bisericii din Lirey ca fiind giulgiul de înmormântare autentic al lui Iisus Hristos. Nu există nicio înregistrare a modului în care de Charny a obţinut acest artefact şi nici unde s-a aflat în secolele anterioare.
2. Papa Clement al VII-lea nu i-a recunoscut autenticitatea
După ce biserica din Lirey a expus giulgiul, aceasta a început să atragă o mulţime de pelerini, dar şi o mulţime de bani. Cu toate acestea, mulţi membri proeminenţi ai bisericii au rămas sceptici cu privire la autenticitatea acestuia. În jurul anului 1389, Pierre Nevoiercis, episcop de Troyes, Franţa, a trimis o scrisoare papei Clement al VII-lea în care pretindea că un artist a mărturisit că a falsificat giulgiul. Ca răspuns, Papa a declarat că giulgiul nu este adevărata pânză de înmormântare a lui Hristos, dar a permis continuarea pelerinajelor.
3. Obiectul unei licitaţii
În timpul Războiului de 100 de Ani, în 1418 mai exact, Margaret de Charny, nepoata cavalerului Geoffroi de Charny, a promis că va adăposti artefactul în castelul său, cu promisiunea că după ce conflictul se va termina acesta va fi înapoiat.
În 1453, Margaret de Charny a vândut giulgiul în schimbul a două castele casei regale de Savoia, care stăpânea asupra unor părţi din Franţa, Italia şi Elveţia modernă. Pentru această tranzacţie, femeia a fost excomunicată.
4. Incendiul din 1502
În 1502, casa lui Savoy a pus giulgiul în capela bisericii din Chambéry, care acum face parte din Franţa. În 1532, în capelă a izbucnit un incendiu. Acesta a topit o parte din argintul vitrinei care proteja giulgiul căzând artefact. Semnele de arsură şi petele de apă sunt vizibile şi astăzi.
În 1578, casa Savoia a mutat giulgiul la Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Torino, care ulterior a devenit parte din Italia. A rămas acolo de atunci, cu excepţia celui de Al Doilea Război Mondial, când a fost mutat pentru a fi în siguranţă.
5. A fost studiat de cercetători
La aproape 600 de ani de la declararea de către Papa a faptului că giulgiul nu ar fi fost folosit la înmormântarea lui Iisus Hristos, oamenii de ştiinţă au început să studieze problema cu ajutorul mijloacelor moderne, dar cu rezultate variate.
În anii ’70, Proiectul de Cercetare al giulgiului a ajuns la concluzia că marcajele de pe pânză erau în concordanţă cu un corp răstignit şi că petele erau sânge uman real. În 1988, un grup de oameni de ştiinţă a spus că analiza lor a arătat giulgiul originar între 1260 şi 1390, în timp ce un altul a spus că analiza lor a arătat că este originară între 300 înaintea erei noastre şi 400 era noastră. În 2018, cercetătorii au folosit tehnici medico-legale pentru a argumenta că petele de sânge de pe giulgiu nu ar fi putut veni de la Hristos.
6. Pentru a-i asigura integritatea este depus într-o cutie din sticlă antiglonţ
În prezent, giulgiul este păzit în continuu cu camere de supraveghere şi se află păstrat într-o cutie din sticlă antiglonţ, pentru a preveni eventualele tentative de furt sau distrugere.
7. O relicvă digitalizată
La decizia episcopului de Torino, Cesare Nosiglia, giulgiul a fost expus virtual, în 11 aprilie 2020, în cadrul unui eveniment difuzat live.
sursa: www.descopera.ro
