La ani distanță de la protestele din 7 aprilie 2009, una dintre cele mai dureroase istorii rămâne cea a unui tânăr din Soroca, găsit mort în circumstanțe neclare, într-un context marcat de violențe și suspiciuni. Moartea lui Eugen Țapu continuă să ridice întrebări, iar familia și comunitatea nu au primit nici astăzi un răspuns clar.
Tragedia a devenit cunoscută în aprilie 2009, când familia a primit vestea de la poliția din Chișinău că tânărul a fost găsit fără viață. Potrivit versiunii oficiale, acesta ar fi fost descoperit într-un bloc din capitală, iar decesul ar fi survenit în urma unei presupuse sinucideri. 
Totuși, această explicație a fost contestată de familie încă din primele zile. Tatăl tânărului, Andrei Țapu, declara atunci: „El putea fi la proteste, dar în nici un caz nu putea să strice sau să se bată.”
Întrebările au început să apară imediat, mai ales după ce rudele au observat starea corpului și circumstanțele în care a fost adus acasă, într-un sicriu închis.
Versiunea oficială susținea că tânărul ar fi fost găsit „strangulat cu șireturile de la încălțăminte”, fără semne de violență. Familia însă vorbea despre urme vizibile de lovituri și despre lipsa unor semne clare de strangulare. În același timp, mai mulți reprezentanți politici și persoane publice au cerut o anchetă independentă, exprimând dubii privind concluziile oficiale.
Pentru familie, pierderea a fost devastatoare. Mama tânărului vorbea despre el ca despre „un băiat bun și ascultător”, iar sora lui spunea: „Fratele meu dorea cel mai mult, ca fiecare om, să trăiască şi să se bucure de viaţă.”
Înmormântarea a adunat sute de oameni. Prieteni, colegi și cunoscuți au venit să-și ia rămas bun, mulți dintre ei fără să poată vedea chipul celui pe care îl conduceau pe ultimul drum. Mesajele de pe rețelele sociale din acea perioadă reflectau șocul colectiv și neputința unei generații marcate de evenimentele din aprilie 2009.
Cazul nu a fost singular. În perioada imediat următoare protestelor, au apărut mai multe decese suspecte, despre care presa independentă a vorbit ca despre posibile consecințe ale intervențiilor autorităților. Deși oficial s-a vorbit despre sinucideri sau accidente, aceste versiuni au fost frecvent contestate de familii și societatea civilă.
Organele de drept au declarat atunci că „sunt întreprinse măsuri pentru elucidarea tuturor circumstanțelor”, însă pentru mulți acest răspuns a rămas insuficient. Astăzi, la comemorarea zilei de 7 aprilie, cazul lui Eugen Țapu rămâne un simbol al întrebărilor fără răspuns și al nevoii de adevăr și justiție. Pentru familia sa și pentru comunitate, memoria lui nu ține doar de trecut, ci și de o datorie morală: aceea de a nu uita.
