Chiar dacă cârcotașii și răuvoitorii au aruncat cu o nouă porție de venin și au văzut pisica neagră acolo unde acesta nici nu poate fi, vizita președintelui Nicușor Dan în Republica Moldova este una istorică și nimeni și nimic nu poate știrbi din relațiile speciale dintre noi, relații bazate pe limbă și cultură comună, pe aceiași soartă, deseori vitregă și o istorie scrisă cu sânge și sacrificii.
Or, pe lângă parteneriatul strategic și solidaritate dintre cele două țări (cât de anapoda sună acești termeni când este vorba despre același neam!), care sunt niște noțiuni pur tehnice, în cadrul acestei întrevederi dintre Maia Sandu și Nicușor Dan s-a simțit vibrațiile sufletelor noastre care, în pofida tuturor intemperiilor, mai pâlpâie cum îi stă bine unui spirit latin și mioritic.
Zic aceasta nu că ași fi căzut pradă sentimentelor dar pe motiv că am văzut o abordare oarecum diferită a acestei istorice întâlniri, pe cele două maluri ale Prutului. În vreme ce la Chișinău evenimentul a fost reflectat pe larg, televiziunile și simplii cetățeni debordând de entuziasm, la București toată lumea a părut oarecum mai rece și mai distantă – chipurile, nu s-a întâmplat nimic, o vizită ca multe altele. Ba mai mult, televiziunile aflate în opoziție lui Nicușor Dan nu au pierdut momentul să-i înțepe pe cei doi șefi de stat – ba că unul nu a ținut degetele cum trebuie, ba că alta a privit în altă parte decât trebuia, lăsând în umbră, cu premeditare, importanța acestui eveniment și mesajul indirect trimis celor care ne doresc pe diferite părți ale baricadei. De aceea, le transmit celor care au lăsat să le treacă pe lângă ureche declarațiile celor doi președinți că, discuțiile bilaterale au vizat prioritățile comune ale celor două țări în vederea îmbunătățirii nivelului de trai pe ambele maluri ale Prutului, într-un context regional marcat de incertitudine și pericole de securitate.
„Mă bucur că, în fruntea României, avem un partener ferm, un om care respectă Republica Moldova și ne este prieten… Când Chișinău și București își dau mâna, facem lucruri ce îmbunătățesc viața oamenilor de pe ambele maluri ale Prutului – poduri, drumuri, școli moderne, universități conectate, linii electrice și rețele de gaz sigure, afaceri de succes, locuri de muncă și turism cu mult potențial”, a declarat Maia Sandu…. „Proiectul cel mai important al Republicii Moldova este aderarea la Uniunea Europeană. Aveți aici sprijinul nostru. Sunt foarte optimist că la alegerile parlamentare din toamnă cetățenii Republicii Moldova vor păstra direcția europeană, pe care țara și-a construit-o. România rămâne principalul investitor și partener comercial al Republicii Moldova, iar economiile noastre sunt din ce în ce mai integrate: aproximativ 1.700 de companii românești activează în Republica Moldova, în timp ce peste 8.000 de companii cu capital moldovenesc operează în România, generând o cifră de afaceri de peste trei miliarde de euro și susținând peste 20.000 de locuri de muncă ”, a spus Nicușor Dan.
De altfel, celor care gândesc altfel și au dorit alt deznodământ al alegerilor prezidențiale din 18 mai le propun un exercițiu de imaginație: ce ar fi fost dacă la Cotroceni venea rivalului lui Nicușor Dan? Era posibilă prima vizită a președintelui României la Chișinău? Putea Maia Sandu să zică că „avem în fruntea României un partener ferm, un om care respectă Republica Moldova și ne este prieten”? Sau, ne mai simțeam noi, basarabenii, în aceste timpuri de restriște, în siguranță, între două țări care se opun războiului, una la modul cel mai direct, iar alta prin sprijinul moral al vecinilor care și-au pus pe umeri o povară grea? Fără îndoială, fiecare dintre noi cunoaște răspunsul la aceste întrebări, cu o singură diferență: unii spun răspunsul pe față, iar alții se fac că plouă și atunci când afară este soare. Până la urmă, însă, este bine când totul se termină cu bine și nu mai este nevoie să ne punem poalele în cap și să ne facem de râs în fața lumii. Am votat, în majoritate, cum trebuie, și cu asta basta!
Și încă ceva. Nu am fi noi români dacă ranchiuna unor politicieni de la București nu s-ar fi transmis și colegilor lor de la Chișinău. Or, lozinca cu care flutură astăzi opoziția de tot felul – Moldova poate și fără PAS – este promovată, în egală măsură, și de pro-ruși și de pro-europeni. Bunăoară, am eu un fost coleg de universitate, parcă democrat la origini (adică, fost deputat din partea democraților) care promovează acest narativ cu o râvnă demnă de fapte mai bune și mă face să gândesc rău – au nu cumva este bine plătit de un partid liderul căruia este cu pufușor pe botișor? De parcă cineva pune la îndoială faptul că toată lumea depinde de un singur partid, cât de barosan nu ar fi acesta, doar că… cine vociferează această paradigmă? Când acești oameni se uită în oglindă pe cine văd?
În fine, nu a mai rămas mult până departe și la toamnă vom pune, cu siguranță toate punctele pe „i”. La urma urmei, nu putem și nu avem dreptul să ne înecăm la câțiva pași de mal. Și, important este că la București avem prieteni alături de care viitorul Basarabiei sună bine…
