Trebuie să recunoaștem că în țările din partea occidentală a continentului european Moldova este puțin, ori deloc, cunoscută. Despre Basarabia mai putem găsi informații doar la pasionații de istorie recentă ori de geografia continentului. Pentru a identifica acest teritoriu nu doar geografic, ci și din punct de vedere istoric si lingvistic, de regulă, se face apel la nume din cultură și știință.
Noi însă nu avem nume atât de cunoscute pentru a ajuta străinii să ne găsească în geografie și istorie. Sârbii sunt asociați cu celebrul producător de filme Emir Kousturica ori cu inginerul Nikola Tesla, România – cu Brancuși ori Istrati. Eminescu este român și chiar dacă bustul lui se găsește pe malul lacului în Vevey în compania numelor cunoscute, care au locuit ori au vizitat acest orășel pitoresc – Dostoievski, Victor Hugo, Charlie Chaplin, Ramuz, Anne de Noailles – puțini străini știu de unde se trage și ce talent mare a fost.
Cvasi-necunoscută este și Anne de Noailles, bustul căreia, donat în 1936 orașului Vevey (autor sculptorul James Vibert), se găsește pe aleea celebrităților de pe malul lacului Leman: din zece persoane, locuitoare ale acestui oraș pitoresc, doar două-trei au auzit de ea. Cei care s-au dat știutori au vorbit de „o poetesa franceză”.
Răspunsul corect însă ar fi: Prințesa Bibesco Bassaraba de Brâncovan, de origine română, născută în Franța (după tată), este prima femeie-membră în Academia Româna, aleasă în 1925 la recomandarea și insistența lui Nicolae Iorga, iar în Franța – prima femeie-comandor al Legiunii de Onoare, membră în Academia belgiană și cea franceză și câștigătoarea marelui premiu pentru literatură. Mare admiratoare a naturii din care se inspiră, Anne scrie versuri de la 13 ani, este autoarea volumului de poezii „Le Cœur innombrable” (Inima incomensurabilă), apărut în 1901, care chiar la apariție a fost catalogat drept unul de succes. De notat că în acel secol, numit al Luminilor, în Franța doamnele nu erau bine văzute în calitate de creatoare și nu întotdeauna erau luate în serios. Locuința ei din Paris devine repede cel mai mare salon literar, unde se intâlnesc mari personalități ale literaturii franceze precum André Gide, Paul Valery, Marcel Proust.
Viitoarea poetesă a savurat copilăria și adolescența într-un cadru natural pitoresc ce-și revărsa eleganța în apele lacului Leman, care va deveni sursa ei de inspirație. „Am savurat Paradisul” – declarația este din cartea cu titlul „Cartea vieții mele” publicată în 1932 cu doar un an înainte de moarte. Paradisul despre care vorbește este Vila Bassaraba din localitatea Amphion–les-Bains, de pe teritoriul francez al lacului Leman, la doi pași de Vevey și Geneva și în vecinătatea proximă a orașului Evian, prea bine cunoscut pentru tratamente medicale cu apă din surse locale.
Anume frumusețea locurilor și splendoarea naturii o aduceau aici de la Paris. În regiunea lacului ea frecventează des pitorescul orășel elvețian Vevey, unde se adunau scriitori din lumea întreagă și unde au lăsat amprente culturale și amintiri diverse personalități precum Charlie Chaplin, Graham Greene, Charles Ferdinand Ramuz, Feodor Dostoïevski, Victor Hugo ș.a. Frecventează și alte cercurile literare.
Anne de Noailles, admirativă pentru natură și frumos, scrie și poezie, și proză. Ea este apreciată pentru spiritul deschis, curiozitate și talent. Curiozitatea ei sinceră face să reușească să fie invitată la o cina unde erau bineveniți doar bărbații, pentru a fi prezentată lui Albert Einstein. L-a impresionat și pe el.
Deși născută Brâncovan, nu a vizitat România și nu a scris în română, dar rămâne un nume mare în literatura franceză cu rădăcini românești, iar talentul ei a purtat numele Vilei Bassaraba în întreaga societate literară franceză. După moartea poetesei, familia, prietenii si chiar locuitorii satului unde se găsește Vila Bassaraba, poartă o imensă recunoștință pentru ea și fac totul pentru a-i păstra memoria pe aceste meleaguri. În 1938, pe un teren oferit de fratele poetesei, a fost sădită o gradină publică, în care i s-a edificat un monument. Locul este deschis și accesibil publicului larg. În localitatea Amphion o stradă și liceul poartă numele Anna de Noailles.
S-a stins din viata exact 90 ani în urmă: într-un alt secol, alt mileniu, altă cultură și altă literatură. În acest secol zbuciumat este datoria noastra să nu uităm și să punem în valoare rădăcinile românești ale neamului peste tot unde acestea au ajuns și și-au lăsat amprenta.
Margareta Donos, Amphion-les-Bains
