Ţesutul prosoapelor este un meșteșug popular pe cale de dispariție. Printre meșterițele care-l mai practică, și care ar vrea să-l transmită mai departe tinerei generații, este și Veronica Damaschin din Rublenița. Fiecare prosop pe care-l face, diferă de altele, în funcție de pentru ce și pentru cine este menit.
Într-un fel arată prosopul tradițional al nunilor, și altfel este cel care-l poartă la nuntă starostele. Femeia petrece ore în șir la stative, iar curioșilor le povestește din ce este compus acesta. Meșterița țese fel de fel de prosoape cu elemente tradiționale, care ajung în diferite zone românești, ba chiar și hăt peste hotarele țării, unde s-au împrăștiat conaționalii noștri care nu uită de tradițiile de la baștină.
Iar de la izvod, până la prosopul finalizat este multă muncă, migală și dragoste față de lucrul făcut. Are noroc că-i mai întinde o mână de ajutor mama-soacră sau vreo vecină din mahala, care brodează horboțelele. Și chiar dacă are mai mult de un sfert de veac de când Veronica Damaschin practică țesutul prosoapelor, nu se plictisește niciodată să mânuiască stativele.