Expres-interviu
Maestrul Valeriu Bagrii, unul din muzicienii soroceni cu prestanță frumoasă pe mai multe scene ale lumii dispăruse, de la o vreme, din „peisaj”, fapt care i-a făcut pe unii răspânditori de fabule să deseneze scenarii care mai de care. Or, „misterul” s-a rezolvat de la sine, Valeriu apărând la rampă din nou, și nu oricum, dar în postura de „ideolog” al unui concurs inedit – Festivalul creațiilor proprii. Profitând de ocazie, nu am putut să nu-i solicit maestrului răspuns la unele întrebări.
– Domnule Valeriu Bagrii, după revenirea din Italia (de la muncile de jos, nu de pe scene gen La Scala – V.C.), din câte cunoșteam, te-ai retras la baștină, în satul Hlinoaia, raionul Edineț…
– Așa este, dar nu m-am reținut prea mult la casa părintească, fiindcă pentru o persoană de creație ca mine, în plină pandemie, venise o perioada de tristețe și de nostalgie. Chiar dacă predam lecții online unor copii din Milano, totuna mă simțeam oarecum rupt de viața muzicală autentică. Într-un sfârșit, i-am spus mamei că nu mai pot și că urmează să merg sau la Soroca, sau la Chișinău. Până la urmă am ales capitala.
– La Chișinău cine te aștepta „cu colaci”?
– Bineînțeles, nimeni nu mă aștepta și, într-un fel, am început-o de la zero. Ba mai mult, nu mi-i rușine să spun că astăzi locuiesc într-un cămin al Colegiului muzical de excelență „Ștefan Neaga”.
– Și muncești…
– Și muncesc în postură de lucrător muzical la Grădinița de copii nr.35
– Dacă o să zic „incredibil” n-o să redau toată mirarea.
– Înțeleg mirarea ta și a celor care o să citească acest interviu, dar asta este și nu mi-i rușine s-o spun. Precum nu o să exagerez că îmi fac lucrul cu mare plăcere și mă bucur nespus când și copiii, și părinții, și conducerea grădiniței îmi apreciază activitatea la justa valoare.
– Apropo, probabil ești unicul educator muzical din Chișinău, cu mustăți. –
– Nici pe departe nu sunt primul și nici unicul. Sunt destui bărbați educatori muzicali la grădiniță. Poate că ți se pare ceva ieșit din comun, dar asta este realitatea. Și mă bucur că mi-am găsit locul și că tristețea și nostalgie țin de trecut.
– Și eu mă bucur. Succese în continuare și te mai așteptăm la Soroca.
