De două zile lumea presei nu-și află liniștea. Ea se freamătă să dobândească marele secret cu care a fost învăluită vizita președintelui Dodon în Europa. Corifei ai jurnalisticii de investigație au lăsat baltă teme banale și mărunte, precum corupția guvernării ori furtul miliardului, și s-au apucat de treabă. Vedetele de presă cele mai experimentate au recurs la sursele lor tainice de informare. Au făcut uz, prin acestea, de coduri și parole și, duminică dimineață, 11 noiembrie, pe când Dodon contempla visător poarta nouă a Parisului lui Macron, au reușit să pătrundă pe pagina lui de Facebook și… au înlemnit – ea era plină de dovezi ale unei activități febrile, de mare amploare în folosul patriei, dar acoperită (activitatea) de mister. Astfel, câteva poze-dovezi, din zeci sau poate sute, au putut să transpară în spațiul public: Dodon cu Macron, Dodon fără Macron, dar cu Erdogan, Dodon cu Trump, Dodon cu prima doamnă, Dodon cu prima Doamnă și cu Merkel, Dodon cu Poroșenko și cu primele doamne, Dodon cu prima doamnă și cu Iohannis fără prima doamnă.
Dezvăluirile jurnaliștilor au fost extrem de prețioase, dar ele nu au făcut decât să crească misterul. Ori, la plecarea din țară, Dodon nu anunțase că va întreprinde un atac diplomatic atât de masiv în numele integrității pro-rusești, a statalității antiromânești, a neutralității anti-NATO și a independenței antieuropene a țării sale. Era de presupus, iar cele câteva poze publicate au venit să confirme ipoteza că rândul șefilor de state care ar fi vrut să se fotografieze cu Dodon a fost exponențial mai mare, decât ceea ce s-a publicat. Ar fi avut șansa dacă augustul președinte moldovean și-ar fi putut smulge cumva privirea lui senină de la poarta cea nouă a urâtei de el Europe. Deși puținele imagini care îl imortalizează alături de cei mai cotați lideri mondiali sunt suficiente pentru a ne da seama de anvergura incomensurabilă și atotcuprinzătoare a sarcinii pe care și-a pus-o în spate. A sarcinii care nu ne-a fost dezvăluită foarte multă vreme. Aproape două zile. Opinia publică a așteptat cu sufletul la gură întoarcerea în țară a ilustrului șef de stat: poate se va îndura să potolească curiozitatea opiniei publice referitoare la esența și eficiența vizitei lui. Nu s-a întâmplat tocmai așa. Întors acasă, Dodon creează un suspans dur, cu efecte dezastruoase pentru sănătatea publică. El recurge cu neîndurare la o stratagemă mediatică de toată finețea gândită să devieze atenția generală de la subiectul de interes. Dodon trimite în spațiul public comunicatul precum că cea mai importantă realizare a vizitei lui a fost strângerea grațioasă de mână avută loc între prima lui doamnă și prima doamnă a Statelor Unite.
Și asta-i tot? – au prins a se întreba jurnaliștii. Ce facem cu opinia publică? Cum o scoatem din suspans, cum o tratăm de febra curiozității stârnită de probele clare ale activității diplomatice fără precedent a băgărețului președinte? Și iată că, lăsată să se macine o vreme în culmea disperării, opinia publică este grațiată. Mila președintelui coboară peste ea în chipul unei dezvăluiri șocante făcute pe blogul său de unul din ortacii socialiști de serviciu, Bogdan Țârdea. Conform acestuia, Dodon, cică, a plecat la Paris să ne scoată din izolare. Da, da! Să ne scoată din izolare. Nici mai mult, nici mai puțin. Evident, în ceata socialistă ipocrizia nu are limite. Afirmația că cineva în Occident discută cu Dodon „chestiuni extrem de importante” este la fel de adevărată ca lauda măgarului că ar avea dibăcia să cânte în triluri de privighetoare. Nu știm ce ar fi putut vorbi Dodon cu Trump în secunda ce i-a fost rezervată unui salut protocolar. Nu știm ce a putut vorbi cu Merkel, care cunoaște foarte bine rolul lui Dodon în terfelirea „poveștii ei de succes”, dar și despre angajamentul lui Dodon de a anula Acordul de Asociere cu UE. Putem să ne închipuim ce a vorbit cu Poroșenko, în schimb, – probabil despre dreptul Rusiei asupra Crimeii, dar și cu Iohannis, – probabil despre „războiul civil” dacă mai amintește că Basarabia e România.
Iată, se dovedește că invitația „pentru toți” a lui Macron i-a picat lui Dodon ca laptele-n păsat. În sfârșit i s-a ivit prilejul să dea și el o raită prin Europa. De doi ani tot umblă cu plimbatul pe la curțile ba ale lui Putin, ba ale lui Erdogan, fără să fie dorit în capitale mai dichisite. Or, în capitalele dichisite, adică ale țărilor democratice și civilizate se cunoaște istoria murdară a devenirii lui Dodon președinte în țara în care s-a furat Aeroportul, apoi Miliardul, apoi și niște alegeri. Acolo se știe că Dodon a fost ales într-un scrutin falsificat, cu alegători aduși de Putin din zona ocupată de Rusia de peste Nistru, de alegătorii mobilizați de biserica patriarhului rus Kiril și de voturile împinse contra-cost de administrația coruptă a lui Plahotniuc. În Occident se știe de amenințările lui Dodon cu „războiul civil” în caz de apropiere de România, în caz de integrare în Uniunea Europeană, de aderare la NATO. Ori, NATO este Trump, este Macron, este Merkel, sunt liderii multor altor state europene pe care Dodon scuipă atunci când se gudură pe sub zidurile Kremlinului. Liderii acestor state cunosc faptul și iau act de scuipatul lui Dodon. Diplomatic, ei îi vor zâmbi întâlnindu-l pe la diverse sindrofii politice, poate chiar îi vor strânge mâna protocolar intrusului, dar niciodată nu vor avea cu el „discuții serioase”. Nimeni nu discută în lumea civilizată cu un președinte ciumat politic și retardat ideologic, incult și neinstruit, prost și limitat, rău intenționat și mare corupt.
Costumele scumpe, cravatele de mătase și nasturii glamour nu pot ascunde sărăcia lui de personalitate și nici bubele foarte mari ale fățărniciei lui ofticoase. Unicul lucru ce i se poate permite, este să se ducă cu ocazii ca cea de duminică în Europa ca să se holbeze îndelung pe la vreo poartă nouă, ca vietatea din poveste. Cine știe, poate vine cineva să facă cu el o poză de bășcălie.
Valeriu Saharneanu
