Într-o dimineață liniștită de toamnă, la marginea satului Cotova, r. Drochia, o fântână veche stă în tăcere. Mătușa Alexandra, o localnică de 82 de ani, privește în adânc și oftează: „Pe vremuri, trecătorii se opreau aici să-și potolească setea, alții veneau cu ulcioarele, apa era limpede, rece. Înainte de Paște, dimineața, ne adunam aici și ne spălam fețele, era o tradiție… Acum, nu mai e nimic, doar pământ uscat. Și izvorul din preajmă a secat”. Priveam la chipul ei, pe care timpul a lăsat pecetea anilor și l-a transformat într-un simbol al schimbării și al neputinței. Povestea ei m-a emoționat și m-a determinat să documentez un subiect acut și dureros – secarea izvoarelor din sate.
În sate, apa nu este doar o resursă. Este memorie, legătură între oameni și pământ, început de zi și temei de viață. La Cotova, localitate cu 2000 de oameni, izvoarele și fântânile au fost dintotdeauna locuri de întâlnire și repere ale comunității. Astăzi însă, izvoarele încep să dispară aproape fără să fie observate. Debitele se micșorează, unele fântâni stau cu gălețile coborâte în gol, iar pământul tace acolo unde altădată susura. Fenomenul nu este izolat: de la o margine la alta a țării, izvoarele se retrag.
„Din 129 de izvoare, 30% au secat”
Cotova a fost cunoscută pentru apa ei bună. Acum însă trece printr-o criză de apă care s-a adâncit în ultimul deceniu. Mai multe izvoare și-au redus debitul sau au dispărut. Unele abia mai picură, altele seacă de tot în perioadele secetoase.
Președintele Asociației fermierilor din sat, Petru Flocosu, spune că în total localitatea ar avea 129 de izvoare, dintre care câteva zeci alimentează Izvorul Mare, mândria satului. În jur de 30% dintre izvoare însă au secat, estimează Petru Flocosu: „Cotova se mândrește cu izvoarele sale, în total sunt 129 de izvoare, dar, cu părere de rău, vreo 30 % din ele au secat și numai în Izvorul Mare, dacă la început avea 36 de izvoare, acum izvorăsc doar 27, pe o suprafață de 500 de metri pătrați. Tendința micșorării apei în Cotova continuă, au secat foarte multe fântâni în ultimii ani. Pentru a proteja Izvorul Mare, periodic este nevoie de lucrări de curățare”.
Petru Flocosu mai spune: „Izvorul Mare este un monument hidrologic, ocrotit de stat. Timp de 25 de ani a avut trei reparații, în 1985 a fost prima reparație, când s-a ridicat un zid din piatră. Pe atunci izvorul avea un debit de 160 de litri pe secundă. Primele pietre le-am zidit în apă, deoarece atunci nivelul apei era destul de mare. Cu timpul apele freatice au coborât, Izvorul Mare la fel, și au început să se vadă pietrele pe care le-am zidit fără mortar. Acum debitul pare să fie puțin mai mare, întrucât izvorul este inundat, din cauză că râul Căinari s-a înfundat în câteva locuri și nu se observă cum izvorăsc izvoarele. Motivul inundării este faptul că oamenii nu se organizează pentru a desfunda acest râu, ca să-i dăm o scurgere bună Izvorului Mare”.
„Noi am crescut cu apa asta”
Alți locuitori mărturisesc și ei că retragerea apei e tot mai vizibilă. „Fântâna asta nu a secat niciodată, nici în anii grei. Acum e mai mult goală decât plină”, spune pensionarul Petru Catan, arătând spre una din fântânile satului. Aurica Morcov, directoarea Bibliotecii Publice completează: „Apa nu mai ajunge ca înainte. E trist. Noi am crescut cu apa asta. Este senzația că dispare ceva viu, ceva care făcea parte din ritmul locului. Apare întrebarea: dacă vor dispare izvoarele, ce urmează?”. Tinerii, mai pragmatici, privesc situația mai resemnați. „Dacă nu va fi apă, oamenii vor pleca. Și atunci satul pierde tot”, adaugă Adelina Rumega, o tânără din localitate.
Un alt locuitor, Iurie Morcov, se arată supărat pe unii localnici care, spune el, și-ar fi săpat fântâni arteziene fără să respecte interdicțiile, iar asta ar fi dus la secarea surselor de apă: „La noi în sat seacă apa din fântâni, din cauză că oamenii fac fântâni arteziene, mulți vin din diasporă acasă, cu bani mulți și sapă fântâni personale, arteziene și de aceea scade apa din fântâni. M-am adresat la Mediu, am întrebat dacă oamenii au dreptul să sape și mi-au răspuns că dacă e pentru uz personal – au dreptul, iar dacă sapă fântâni în scop industrial (fabrică sau fermă) – atunci nu au dreptul și sunt amendați”.
Valeriu Mărginean, un tânăr gospodar, mărturisește că a rămas fără fântâna din curte acum 3 ani: „Fântâna noastră a fost săpată încă de părinții mei. Ne-am folosit mult timp de apa ei, era o apă foarte bună. A secat cu vreo 3 ani în urmă și, din păcate nu am avut ce face, deja ne folosim de apa din apeductul central din satul Cotova”.
La fel s-a întâmplat și cu fântâna pensionarului Anton Tartus: „Tare bine a fost când am avut apă în fântână, dar de 8 ani a secat. Acum luăm apă de la fântâna arteziană, și tot nu ajunge, că e puțină apă și lume multă”.
„Cândva în râulețul Căinari curgea apă multă și adăpam vacile, dar de când a secat, aducem cu căruțele apă de la Izvorul Mare, turnam în uluce și le adăpăm aici”, adaugă Valentin Railean, locuitor din sat.
Un semn dureros și vizibil este râul Căinar. Odată curgea lat și blând prin mai multe sate, astăzi – albia lui stă searbădă – un șir de pietre albe, uscate, unde altădată fremăta viața. Dispariția râului este o consecință directă a scăderii apei din fântâni: atunci când cursurile de suprafață se opresc, pânza freatică slăbește și abia mai poate hrăni izvoarele.
„Suntem lângă râulețul Căinar, din Valea Fetei, care cândva avea apă curgătoare din câteva izvoare”, își continuă povestea Petru Flocosu. „Dar de vreo 30 de ani nu mai curge nimic. Au secat mai întâi izvoarele, apoi și râulețul. Prin anii 80-85, pe timpul colhozurilor, se sădea tutun, pe o suprafață aproape de 700 ha. Pentru sădirea unui hectar se consumau vreo 40 de tone de apă zilnic, se iriga sădirea tutunului cu până la vreo mie de tone de apă. În total se ajungea la 400 – 500 de mii de tone de apă, pentru sădirea tutunului. Prin anii 90-95 acest râu a secat, poate mai este apă numai dacă plouă, dar și atunci este pe o zi, pe două”, explică femierul.
Primăria: „La izvoare se fac în fiecare an lucrări de salubrizare”
Primăria Cotova cunoaște situația, dar susține că este dificil să reabiliteze toate izvoarele, din lipsă de bani. Totuși, la nivel local sunt efectuate lucrări de salubrizare, îngrijire și amenajare a izvoarelor. „La noi în localitate este cel mai mare număr de izvoare din raionul Drochia. Avem Izvorul Mare, care are o temperatură constantă de 11 grade tot anul împrejur. La izvoare se efectuează în fiecare an lucrări de salubrizare, atât primăvara, cât și toamna. Totodată, avem un izvor la ieșirea din localitate, spre satul Mîndîc, numit „La trubă”, care a fost reamenajat în anul 2024: a fost instalat un foișor cu masă și scaune, a fost îngrădit terenul aferent, instalat un pilon pentru iluminare stradală și o răstignire pe teritoriul aferent. Oamenii sunt implicați permanent în lucrări de salubrizare, fiind receptivi și implicăndu-se activ în nobila misiune de îngrijire a izvoarelor”, menționează primarul Dmitri Cuțchi.
Hidrologul Ion Cebotari spune că dispariția izvoarelor nu este doar un efect al schimbărilor climatice. „Izvoarele sunt rezultatul unui echilibru între vegetație, sol și rezervele de apă subterană. Când defrișezi zonele de luncă, când sapi haotic puțuri sau drenezi terenuri, apa nu mai are presiune să iasă la suprafață”, explică dr. Ion Cebotari.
„Apele nu dispar peste noapte, dar se pierd încet, prin nepăsare. Dacă nu intervenim acum, Cotova riscă să devină peste 10 ani un sat fără viață”, avertizează ecologul Elena Bobeică.
Cum putem salva izvoarele? Sfaturi de la un inspector de mediu din r. Drochia
În jurul Cotovei, o mare parte a pădurilor și perdelelor forestiere a fost tăiată în ultimii ani. În locul lor au apărut terenuri agricole, dar fără sisteme de irigație sustenabile. Solul, neprotejat, nu mai reține apa din ploi, iar izvoarele – lipsite de alimentare naturală – se sting.
„Ca și întreg teritoriul Republicii Moldova, raionul Drochia se confruntă cu problema secării izvoarelor, scăderii nivelului apei în fântâni. Pe teritoriul raionului sunt 3 râuri: Răut, Cubolta și Căinar. Aici Răutul are albia uscată și își reia cursul din localitatea Pelinia. Similar și râul Căinar, care își reia cursul din s. Cotova. Dispariția apei din râurile date a influențat direct la scăderea nivelului apei în fântâni”, spune Haralambie Roșca, inspector principal la Inspecția pentru Protectia Mediului Drochia (IPM).
Referindu-se la izvoarele din Cotova, inspectorul afirmă că lucrări de renovare și amenajare au fost efectuate în toate cele 8 izvoare mari din localitate, inclusiv Izvorul Mare. Cât privește fântânile din curți sau cele publice, acestea sunt curățite, potrivit lui Haralambie Roșca, „de fiecare gospodar care deține sursa de apă potabilă în curte ori în apropiere”.
La întrebarea ce rol au autoritățile locale și comunitățile rurale în întreținerea și protecția surselor de apă, inspectorul de mediu răspunde: „Pentru a asigura populația cu apă potabilă de calitate, autoritățile locale implementează diverse proiecte de mediu finanțate din programele Guvernului Republicii Moldova, cum ar fi Satul European. În raion numai 7 primării, din cele 28, nu dețin apeduct centralizat. Totodată, menționăm că foarte puține localități dispun de sisteme de canalizare și stații de epurare a apelor uzate, factor care influențează direct diminuarea calității apei potabile”.
| Soluții pentru menținerea și restabilirea resurselor de apă din teritoriu, enumerate de Haralambie Roșca:
· Utilizarea eficientă a apei · Construcția în paralel a rețelelor de apeduct cu cele de canalizare · Fiecare localitate să dețină stație de epurare a apelor uzate · Implementarea proiectelor de asigurare cu apă potabilă din râul Nistru · Menținerea în stare salubră a zonelor de protecție a surselor de apă. |
Ministerul Mediului confirmă scăderea debitelor izvoarelor și a nivelului apelor freatice pe țară
Datele obținute de la Agenția de Mediu arată că în Nordul țării nivelul apelor freatice a scăzut cu până la 2 metri în ultimii 15 ani. Fenomenul este cauzat de secetele repetate, dar și de exploatarea necontrolată a puțurilor de adâncime, folosite tot mai intens în agricultură.
Ministerul Mediului confirmă situația și la nivel de țară. Într-un răspuns oferit în noiembrie 2025 pentru Observatorul de Nord, Ministerul comunică: „Analizele hidrologice și hidrogeologice realizate la nivel național arată că diminuarea resurselor de apă este determinată atât de factori naturali, cât și de factori antropici (acțiuni ale omului în raport cu natura – n. r.). Pe dimensiunea cauzelor naturale, creșterea frecvenței secetelor severe, distribuția neuniformă a precipitațiilor și scăderea alimentării naturale a acviferelor afectează în mod direct rezervele subterane de apă. Pe dimensiunea cauzelor antropice, exploatarea necontrolată a apelor subterane prin sonde de apă și fântâni forate ilicit, defrișările, tasarea solului prin practici agricole intensive, precum și lipsa sau deteriorarea zonelor de protecție sanitară contribuie suplimentar la scăderea nivelului pânzei freatice, influențând direct starea izvoarelor și fântânilor”.
Instituția anunță, de asemenea, că în prezent se desfășoară mai multe acțiuni pentru a moderniza sistemul de monitorizare a resurselor de apă, „prin proiecte derulate cu sprijinul PNUD Moldova și al Uniunii Europene, precum și proiecte locale menite să sprijine reabilitarea izvoarelor și fântânilor, finanțate din Fondul Național pentru Mediu, administrat de Oficiul Național de Implementare a Proiectelor în domeniul Mediului”.
La nivel de țară, e nevoie de acțiuni rapide pentru salvarea izvoarelor, atrag atenția specialiștii din domeniul Mediului:
- Cartografierea izvoarelor și curățarea celor abandonate;
- Reîmpădurirea zonelor de protecție a apelor;
- Interzicerea forajelor neautorizate;
- Instalarea unor sisteme de colectare a apei pluviale;
- Educație ecologică la nivel local și implicarea comunității.
Cum se poate implica comunitatea?
Ce se întâmplă la Cotova se întâmplă peste tot. Acesta este un semnal de alarmă. Nu apa ne părăsește pe noi, ci noi am părăsit modul de a avea grijă de ea. Tăcerea izvoarelor ar trebui să ne vorbească mai tare ca oricând.
| O comunitate responsabilă poate contribui la păstrarea izvoarelor prin:
· organizarea zilelor de curățare a fântânilor · protejarea zonelor din jurul izvoarelor · reîmpădurirea terenurile din apropiere · sesizarea autorităților la orice semn de schimbare a stării surselor de apă.
|
Revenind la bătrâna din satul Cotova, contrastul dintre amintirile ei pline de viață și realitatea pământului uscat arată cât de fragilă este legătura noastră cu natura și cât de ușor pierdem lucruri care păreau veșnice. De aceea, nu ne putem permite să rămânem spectatori. Fiecare om din comunitate poate face ceva: să protejeze zonele de captare a apei, să nu arunce deșeuri, să se implice în curățarea și îngrijirea vechilor surse de apă, să susțină inițiativele locale care caută soluții. Apărarea izvoarelor înseamnă apărarea identității noastre.
Ala BUGAI
Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului „Dincolo de Chișinău: Regiunile aflate în dispută politică, sub reflector”, implementat de Media in Cooperation and Transition (MiCT) cu sprijin financiar din partea Ministerului Federal German de Externe, prin intermediul GIZ. Opiniile și punctele de vedere exprimate în material nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Ministerului Federal German de Externe sau a GIZ.
