Starea de necurăţenie şi de absolută neîngrijire este atât de revoltătoare, încât numai cu orăşelul Ukrainian lampoli să mai poate asemăna. La mijlocul lunei Iunie, în târgul lampol, la 8 vârste de Soroca, am văzut mocirle profunde, cu un strat de apă înverzită, din care, prin miile de bulbuci, ce eşeau şi porneau la suprafaţă se degaja cea mai infectă putoare ce se poate imagina (…).
În Soroca latrinele servesc numai pentru adăpost în timpul zilei, iar noaptea întreg oraşul este o closetă generală. Sistemul de măturat vara, căci iarna nu se mai îngrijeşte nimeni, este următorul: un bărbat mătură şi face grămezi pe lângă trotuare, iar femeea măturătorului, târăe un sac de la grămadă la grămadă şi când se umple, îl descarcă peste gardul celui mai apropiat proprietar, care nu numai că n’are dreptul să protesteze, ci încă îi şi mai plăteşte câteva ruble pe lună după lungimea faţadei. Acelaşi sistem l-am observat şi în târgul Bălţi. Vara în (Bulivare) grădina publică, de foarte multe ori majoritatea publicului o formează golanii şi cerşetorii, de răul cărora — foarte rar găseşti o bancă liberă. (…)
Dumnezeu a înzestrat oraşul cu cele mai frumoase daruri naturale, iar oamenii, ignoranţi, speculanţi şi lipsiţi complect de cel mai elementar pic de bun simţ, i-au luat şi-şi bat joc de tot ce-i mai de preţ în lume: frumosul şi higiena publică.
*-*-*
Oraşul Soroca şi originea adevărată
a cuvântului
Din toate punctele de vedere cuvântul „Soroca” nu se poate deriva, cum încerca scriitorul Monografiei Emilian Levischi, de al deriva. Diametral opus cuvântului „Sărac” Soroca a fost, în toate timpurile un oraş foarte înbelşugat, în toate. Soroca fiind situată la malul Nistrului, era un centru în care să scurgea de la minimum 100 km., căci nu avea alt oraş de concurenţă decât Bălţi, la 70 km. Hotinu, mai departe, Iaşii în Moldova peste Prut şi „Balta” departe în Ucraina. Lemnele, cerealele, paseri, cu toate derivatele laptelui, struguri, vin, şi pescărie. Până a nu se opri legăturile cu Ucraina, din satul Ţicninovca, visa-vis de Soroca, de pe stânga Nistrului, jumătate de oraş se alimentau cu de toate, aduse de rusoaice, între cari chiar şi pânişoare de săcară proaspete, să aduceau zilnic. Turmele de oi, cirezile de cornute, cerealele cultivate pe o largă scară şi toate, şi de toate alimentau înbelşugat oraşul izolat Soroca, cu de toate. Chiar aşa numitul râzboiu al lui Petru cel Mare, după cum afirma scriitorul monografiei, n’au sărăcit; ci din contră a adus mari depozite a tot soiul de proviante, odată cu muniţiunile. Dacă numele de Vorona, monastire din judeţul Botoşani, derivată de la numele de Cioară, dacă Cozia din Valcea, sa deriva din numele slav de căprioara, dacă Socola din viile Iaşului să deriva din numele de Şoim, iar Horezu — de la Hurez, — Huhurez — ciuhurez — bufniţă şi o sumă de asemenea localităţi cu derivative din numele de păseri etc.; de ce n-am admite că şi numele de Soroca să derivă din numele pasării numită slavoneste soroca, în limba română numită: Ţarcă şi Coţofană.
Notez că, după propriile mele observaţiuni, în regiunea Sorocăi se văd, escepţional de multe Ţărci sau coţofane, după cum în mod escepţional, în vara acestui an, trăind în Borşa, pe valea Vişeului din Maramureş, am văzut, cârduri de cioare, numai de cele cenuşii, cu aripile negre cari fură pui mici; fără amestec de alte cioare negre, corbi, or mici stăncuţe sau ciori ca în alte părţi. Cuvântul Soroca pe ruseşte mai însemnează şi numeralul 40.
Melete Răuțu, “Cetatea cu monografia oraşului Soroca”, Oradea, 1932
* în text este păstrată ortografia originalului.
Continuare în ediţiile viitoare.
