Acele străpung pânza, iar printre firele de ață se aud povești de viață. La șezătoarea organizată la Biblioteca „Basarabia” din Soroca, femeile cos cămăși cu altiță și împărtășesc, cu zâmbet sau cu nostalgie, lecții simple despre viață. Ce sfat i-ai da unei femei din propria experiență? Cu această întrebare am pășit pragul bibliotecii, în ajun de 8 Martie — o zi care vorbește nu doar despre drepturi, ci și despre valori, vise și omagii aduse femeii.
„Poate mă faci mai tânără în fotografie”, îmi spune zâmbind o doamnă.
Îi răspund cu o altă întrebare: cum ar fi dacă am vedea în jur doar oameni de aceeași vârstă? Femeia este frumoasă în toate etapele vieții ei. Îți iese în cale un chip în care te regăsești la 16 ani, apoi apare altul în care o vezi pe mama sau pe bunica. Ridurile sunt cusăturile sorții. Ele spun multe: ai zâmbit suficient în viața ta?
Șezătoare la „Basarabia”
Femei care își cos singure cămășile. În trecut, o femeie nu purta niciodată o cămașă cusută de o străină. Cine știe ce semn i-ar fi putut broda în ea? Fiecare își alege singură figurile, după visele și valorile sale.
„Toate sunt diferite, dar au aceeași semnificație – pomul vieții”, spune Tamara despre ornamentul cel mai des ales pe cămășile cu altiță. Și mă roagă să le numesc exact așa: cămăși cu altiță, nu ii, pentru că astfel sunt numite în zona noastră.
Pomul vieții? Tamara are și un sfat: „În viață am învățat că femeia trebuie să păstreze echilibrul în toate. Să nu se sacrifice pentru nimic, pentru că nu se merită. Să-și brodeze viața în culorile care îi plac și cu cele mai frumoase ornamente.”
Cu ochii albaștri ca cerul, Raia a ales să coasă păsări albastre pe altiță — simbol al mișcării. „Să fim mereu în mișcare”, spune ea. „De șapte ori să cazi, iar a opta oară să te ridici și să mergi înainte. Să păstrăm gânduri luminoase.”
Viorica spune simplu: „Mă țin de principiul să nu mă comport cu oamenii în felul în care nu mi-ar plăcea să se comporte cu mine. Nu vreau să jignesc pe cineva, pentru că nu-mi place să fiu jignită.”
Ludmila crede că învățarea nu are vârstă: „Niciodată nu e târziu să înveți ceva. Șezătoarea m-a învățat să-mi cos singură cămașa cu altiță. Nu este doar un meșteșug, este mândria de a spune: această cămașă mi-am cusut-o eu.”
Pentru Sofia, totul începe din interior: „Iubirea începe de la sine. De aceea iubiți-vă, apreciați-vă și puneți-vă pe voi în prim-plan.”
Antonina vorbește despre familie: „Cea mai bună investiție în viață este familia. Am dedicat carierei 40 de ani, dar nimeni de la serviciu nu mă sună să mă felicite. Copiii o fac. Toate sunt trecătoare, dar copiii și nepoții confirmă că nu am trăit degeaba pe această lume. Bucurați-vă de viață — este frumoasă, dar din păcate mult prea scurtă.”
Tatiana are un îndemn simplu: „Ieșiți din case, bucurați-vă de viață. Dacă stai doar acasă, nu vei reuși să vezi și să simți tot ce oferă ea.”
Poate că fiecare femeie își găsește concluzia în felul său, în timp. Dar printre acele cămăși cu altiță cusute la șezătoare rămâne aceeași lecție: viața trebuie trăită cu echilibru, cu bucurie și cu curajul de a-ți broda singură drumul.
Ludmila Talmazan (text și fotografii)
