Dinastiile dintotdeauna au avut un rol important în societatea moldovenească, indiferent de orânduirea politică existentă. Să ne aducem aminte, bunăoară, de generaţii întregi de pedagogi, medici, ingineri sau agricultori… Astăzi accentele sau c-am schimbat şi dinastiile mai persistă doar în domeniile, în care trebuie depus mai puţin efort şi mai mult tupeu. De exemplu, devin celebre dinastiile din justiţie sau politică. Nu despre acestea, însă, vreau să vorbesc acum, dar despre o familie de sportivi, foarte bine cunoscută la Soroca şi despre unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai acesteia, Serghei Crudu.
– Domnule Serghei Crudu, nu toată lumea cunoaşte că proveniţi dintr-o dinastie de sportivi. Unii cred că sunteţi un “caz singular” şi că v-aţi construit cariera pe loc gol.
– Din toate punctele de vedere, inclusiv şi din punct de vedere sportiv sunt un norocos or, fac parte din dinastia Crudu, care a obţinut succese frumoase pe mai multe tărâmuri. În ce priveşte performanţele sportive, toate se trag de la unchiul meu Vasile Crudu, care a lăsat urme adânci pe tărâmul sportului sorocean (drept dovadă este şi faptul că stadionul orăşenesc îi poartă numele – V.C.). Sportul în care a avut cele mai frumoase succese a fost atletica grea. Tatăl meu, Gheorghe Crudu, a fost inginer de profesie, dar a practicat şi fotbalul. De altfel, nu ştiu dacă mai este cineva la Soroca, care să-şi aducă aminte de Ghiţă Crudu, portarul selecţionatei oraşului de fotbal.
– Din câte cunosc eu şi verii Dvs nu sunt straini acestui fenomen…
– Altfel nici nu putea fi. De exemplu, unchiul Vasile a avut doi copii – Eugen, care este maestru în sport la săriturile cu deltaplanul şi Natalia, fostă membră a selecţionate de baschet a Universităţii pedagogice din Bălţi. Şi fratele meu, Alexei, a practicat luptele. Soţul Nataliei, Veaceslav Bazarschi, este candidat în maeştri ai sportului.
– Şi generaţiile tinere vă urmează exemplul?
– Să ştiţi că nu stau rău la acest capitol. Unul din feciorii mei, Egor, a fost membru al echipei de baschet „Soroca-Baschet”, iar cea mai titrată din generaţia tânără este, cu siguranţă, fiica Nataliei, Xenia Hohlova, care este campioană naţională la înot.
– Fără îndoială, succesele Dvs au fost posibile graţie sprijinului acordat de soţia Parascovia, care nu are nimic cu sportul…
– Să ştiţi că greşiţi, fiindcă Parascovia, căreia îi aparţin jumătate din succesele mele, cel puţin!, este foarte strâns legată de baschet. Bunăoară, actualmente ea este preşedinta Clubului de baschet “Soroca-Baschet”. Ba mai mult, şi prima noastră întâlnire a avut loc tot pe un teren de sport. Fiind student la Universitatea pedagogică am fost detaşat să fac practica de instructor la înot la o tabără de odihnă, unde Parascovia, pe atunci elevă la Colegiul pedagogic din Soroca, făcea practica în calitate de instructoare de pionieri. Într-una din zile echipa nu avea portar şi Parascovia a ocupat această responsabilă “funcţie”. De atunci suntem împreună şi sunt foarte bucuros şi fericit că soţia mea împărtăşeşte marea mea pasiune pentru sport.
– Domnule Crudu, sunteţi poate unicul om nu doar di Soroca, dar şi unul din puţinii din Republica Modlova, care a trecut pe toate treptele ierarhiei sportive, adică de la un simplu instructor la un antrenor cu merite pe plan republican.
– Nu fac astfel de statistici, dar pe parcursul anilor am trecut calea deloc uşoară de la un simplu metodist pe sport (la Fabrica de confecţii) până la funcţia de preşedinte al Comitetului Sportiv orăşenesc Soroca. Actualmente activez în calitate de antrenor la Şcoala sportivă din oraşul Soroca.
– Faptul că sportul, fie cel de masă sau cel de performanţă, trăieşte nu cele mai fericite zile, este incontestabil. În opinia Dvs, ce ar trebui de făcut pentru a ameliora situaţia?
– În foarte multe cazuri, nu trebuie de reinventat bicicleta, dar de utilizat bunele practici de cândva. Foarte multă lume este de acord cu faptul că, în tinereţea noastră nu erau toate lucrurile şi că s-ar putea reveni la unele experienţe frumoase, dar foarte puţini fac acest lucru. Înţeleg că trăim alte timpuri, că societatea se dezvoltă şi că a privi mereu în trecut nu este cel mai bun lucru, dar să nu ne tăiem crengile de sub picioare. Dacă supără auzul unele noţiuni, dacă se consideră învechite unele metode să le schimbăm, să le dăm un nou suflu şi să mergem înainte. Nu de alta, dar modul sănătos de viaţă şi practicarea sportului, la diferite nivele, nu pot fi în principiu ocupaţii nocive. Societatea, indiferent la ce nivel de dezvoltare şi percepere n-ar fi ea, a avut, are şi va avea nevoie de cetăţeni sănătoşi, inclusiv din punct de vedere fizic. Pentru ca astfel de oameni să nu fie o “raritate”, este nevoie ca pentru dezvoltarea sportului să fie alocaţi tot atâţia bani ca şi pentru sănătate.
– Vorbeam mai sus că, există în societate diferite dinastii, dar acestea sunt legate de ocupaţii mult mai “bănoase” decât cultura fizică şi sportul. Consideraţi că situaţia va degrada în continuare sau se vede şi o luminiţă în capătul tunelului?
– O fire optimistă şi cred în astfel de dinastii ca dinastia Crudu. Voi aduce doar două exemple: la Bălţi este foarte bine cunoscută dinastia Scoric, iar la Donduşeni se află „în vogă” dinastia Varzari. Adică, se poate şi luminiţa din capătul tunelului nu este atât de departe.
– Vă mulţumesc pentru interviu.
Consemnare Victor COBĂSNEANU
