Libertate, responsabilitate și adaptare la realitățile digitale: povestea unui avocat antreprenor care crede că succesul în profesie vine din umanitate. În interviul acordat Observatorului de Nord, Mădălina Lorena Oltean dezvăluie provocările de la începutul carierei, cum construiește relații de încredere cu clienții și de ce consideră că adaptarea la tehnologie este cheia avocaturii viitorului.
– Ce v-a motivat să alegeți calea antreprenoriatului în avocatură și care a fost cea mai mare provocare la începutul drumului?
– Am ales avocatura instinctual, la o vârstă fragedă, când habar nu aveam ce presupunea această activitate. Țelul meu a fost stabilit devreme, pot spune predestinat chiar, și nu mi-a rămas altceva de făcut decât să urmez pașii până la atingerea lui. Astfel, am terminat școala generală și liceul în Serbia, iar apoi am urmat cursurile Facultății de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității de Vest din Timișoara, devenind avocat stagiar, iar ulterior definitiv. Ce m-a motivat cel mai mult a fost perioada de practică din timpul facultății, când am avut ocazia să văd care e programul unui avocat și, mai ales, ce presupune munca zilnică a acestuia. Am învățat că odată cu libertatea specifică profesiei vine și responsabilitatea, stresul și nevoia de perfecționare continuă, ca să poți ține pasul. Cea mai mare provocare la începutul carierei de avocat este găsirea unui portofoliu de clienți cu care să poți forma o relație stabilă și de durată. Poți fi cel mai bun avocat, să ai avut note de 10 pe linie în facultate, dar dacă nu ai ocazia să-ți gestionezi dosarele cap-coadă singur din diverse motive cum ar fi lipsa de clienți, de motivație, nu vei putea acumula experiența necesară și să înaintezi în carieră. Avocatul trebuie să fie un bun strateg, să-și dezvolte o gândire critică și să fie un bun evaluator al riscurilor, iar aceste calități pot fi dobândite și dezvoltate doar prin muncă, asumare și expunere.
– Cum ați descrie relația cu clienții dumneavoastră și ce strategii folosiți pentru a construi încredere și loialitate pe termen lung?
– Relația cu clienții mei aș putea să o descriu ca fiind una de la om la om. Clienții mei vin și îmi cer sfaturi diverse, o împrejurare care mă face să îmbrac de multe ori haina unui mediator, prieten, terapeut. Sunt avocat, în sensul formal al cuvântului, numai atunci când îmbrac roba. În restul timpului și, mai ales, în relațiile interumane existente, prefer să rămân om și să nu uit că în fața mea se află tot un om sau că un om și-a lăsat în mâinile mele averea, libertatea sau copiii. Așadar, strategia folosită în relațiile cu clienții este mereu una care tinde să ne reamintească de necesitatea păstrării caracterului și calităților umane într-o lume în care acestea au devenit relativ derizorii. Funcționează de fiecare dată.
– Care considerați că este cea mai importantă calitate pe care trebuie să o aibă un avocat antreprenor pentru a reuși în ziua de astăzi? Se simte competiția între voi?
– Amabilitatea și perfecționarea continuă. Iar dacă acestea sunt însoțite de responsabilitate, toate celelalte componente, precum clienții și succesul, nu vor întârzia să apară. În legătură cu competiția, sunt de părere că în avocatură, în realitate, ești extrem de singur, iar asta e o consecință a libertății și independenței. Realmente ești pe cont propriu, iar asta poate fi un blestem sau o binecuvântare, depinde cum o privești. Iar dacă ești o persoană care și-a creat și asumat responsabilitatea de a privi spre interior, cu ușurință realizezi că nu există competiție în exteriorul propriei persoane cu privire la gestionarea propriului dosar, nici măcar atunci când un alt avocat ar fi gestionat altfel un dosar similar. Cea mai mare provocare este să înveți din propriile decizii luate și să ai puterea și deschiderea de a-ți îmbunătăți munca, chiar și atunci când aceasta ar presupune schimbarea unei strategii care a funcționat anterior. Adaptabilitatea este cheia.
– În ce măsură digitalizarea justiției și inițiativele moderne cum ar fi e-Justice, recunoașterea electronică a actelor? Au influențat modul în care vă desfășurați activitatea și ce instrumente tehnologice folosiți cel mai des?
– Digitalizarea justiției este abia la început, dar măsurile luate sunt binevenite, mai ales având în vedere contextul ultimilor cinci ani. Digitalizarea a început forțat prin măsurile impuse în perioada 2020-2022, aferente pandemiei COVID-19, apoi s-a constatat necesitatea lor și ușurința cu care pot fi utilizate în continuare. Cu titlu de exemplu, menționez dosarul electronic. Deși exista și anterior, nu era utilizat ca și în prezent. Documentele fie nu erau deloc scanate, fie erau scanate parțial, ceea ce presupunea oricum o deplasare la Arhiva instanței și timp pierdut la cozi interminabile. Procesul de digitalizare continuă – chiar zilele acestea fiind adoptat în Senatul României proiectul de lege privind judecarea unor cauze civile prin videoconferință. Până acum, judecata prin videoconferință era posibilă doar în procesele penale. Adoptarea proiectului de lege și modificarea Codului de procedură civilă în acest sens presupun timp câștigat și cheltuieli reduse considerabil. Fluiditatea procedurii va face accesul efectiv la justiție mult mai facil și va facilita prezența părților din proces, chiar dacă acestea se află în alt oraș sau în străinătate, cum de foarte multe ori este cazul. Ca și instrumente tehnologice des folosite în cadrul biroului meu, menționez aplicațiile tip agendă electronică și inteligența artificială când vine vorba despre cercetare și găsirea rapidă a surselor.
– Cum gestionați cazurile care necesită aplicarea directă a dreptului Uniunii Europene? Puteți da un exemplu general de domeniu cum ar fi dreptul concurenței, protecția datelor, dreptul consumatorului?
– Gestionarea unei cauze care presupune aplicarea directă a dreptului Uniunii Europene presupune respectarea unor principii juridice fundamentale stabilite de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și de dreptul intern armonizat cu dreptul UE. În cadrul biroului meu, se urmează niște pași specifici atunci când vine vorba despre un astfel de dosar:
Dintâi identificarea normei de drept UE aplicabile. Este esențial să se stabilească dacă norma este direct aplicabilă. Dacă norma are efect direct, atunci se creează drepturi și obligații pentru particulari, care pot fi invocate direct în fața instanțelor naționale – cum sunt, spre exemplu, regulamentele. Directivele pot avea efect direct vertical, iar uneori și orizontal, dacă sunt clare, precise și necondiționate, iar termenul de implementare a expirat. Apoi verificarea conformității dreptului intern cu cel al UE, care se face în cadrul procesului de către judecătorul național, care, investit fiind cu judecarea cauzei, are posibilitatea să interpreteze dreptul național conform dreptului UE. Dacă norma e contrară dreptului UE, aceasta nu se aplică, conform principiului supremației dreptului UE, sau poate aplica direct norma UE, fără alte formalități. Și invocarea directă a normei în fața instanței naționale, care are obligația de a verifica și analiza norma UE aplicabilă și poate adresa întrebări preliminare Curții de Justiție a Uniunii Europene. În concluzie, o cauză care implică dreptul UE trebuie gestionată cu maximă seriozitate și în urma unui studiu riguros. Ca și exemplu, am întâlnit numeroase astfel de cauze în domeniul relațiilor comerciale dintre profesioniști din diferite țări.
– Considerați că a crescut cererea pentru consultanță juridică legată de afaceri și investiții în spațiul UE din partea clienților români sau străini?
– Din păcate, în contextul economic actual, am observat o descreștere a cererii de consultanță din partea investitorilor străini. Situația economică actuală nu oferă garanții suficiente pentru a trezi interesul investitorilor străini; dimpotrivă, mulți investitori străini și aici mă refer chiar la multinaționale își retrag firmele de pe teritoriul României. Consider că în următoarea perioadă, România se va confrunta cu mari pierderi în acest sens și vor fi necesare eforturi mari pentru readucerea situației sub control și recâștigarea încrederii investitorilor străini. În ceea ce îi privește pe români, observ o reticență crescută în ceea ce privește antreprenoriatul, din motive care țin de siguranța traiului. Schimbările dese ale legislației fiscale, măsurile uneori absurde care se impun și taxele și impozitele tot mai mari îi descurajează complet pe români. Multe persoane renunță la ideea de a mai deschide o firmă după ce obțin informațiile necesare în urma unei consultanțe.
– Ce părere aveți despre GDPR și dacă schimbă ceva lipsa acestui regulament?
– GDPR (Regulamentul General privind Protecția Datelor) este o lege a Uniunii Europene, aplicabilă din 25 mai 2018, care reglementează modul în care sunt colectate, prelucrate și stocate datele cu caracter personal ale persoanelor fizice din UE. Prin date personale se înțelege orice informație care tinde la identificarea unei persoane cum ar fi cod numeric personal, imagine, e-mail. Având în vedere importanța acestor date, persoanele ale căror date se păstrează au dreptul să-și dea consimțământul în mod liber, explicit și informat. Persoanele au drepturi clare: acces la date, rectificare, ștergere sau „dreptul de a fi uitat”, portabilitate, opoziție. Consider că, în contextul unei digitalizări constante, viața noastră este dublată de mediul online. Protecția acestor date vine ca și o protecție prelungită a personalității, cu toate elementele sale adică corpul fizic, sănătatea omului, siguranța, imaginea și demnitatea. Este extrem de importantă existența unui cadru legal în care să se desfășoare relațiile tot mai dese din mediul online și a cărui nerespectare să ducă la aplicarea unor sancțiuni pe măsură.
– Ce vă place cel mai mult în a fi avocat?
– Iubesc avocatura datorită libertății și independenței. Atât ca om, cât și ca avocat, susțin libertatea, aceasta fiind un principiu care îmi ghidează atât dezvoltarea profesională și personală, cât și pe cea spirituală. Fără libertate nu ar exista responsabilitatea și viceversa. Așadar, persoanele iresponsabile nu pot fi vreodată libere. Desigur, libertatea implică și respectarea normelor deontologice, precum și ale statutului și legislației aferente profesiei de avocat, dar și urmarea instinctului și intuiției personale. Toate acestea duc la exercitarea profesiei de avocat în mod conștiincios, etic și profesional, aspecte care dau naștere unui avocat cu structură autentică.
– Cum vedeți rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene în uniformizarea și dezvoltarea jurisprudenței naționale în România?
– Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) are un rol esențial în uniformizarea și dezvoltarea jurisprudenței în toate statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv în România. Acest rol se manifestă prin mai multe mecanisme juridice și are implicații directe asupra modului în care instanțele române interpretează și aplică dreptul UE.
Interpretarea uniformă a dreptului UE: CJUE asigură interpretarea uniformă a dreptului Uniunii în toate statele membre. Instanțele naționale, inclusiv cele din România, trebuie să aplice dreptul UE conform interpretării date de CJUE. Prin deciziile sale, CJUE garantează că regulile și principiile europene sunt aplicate în același mod în toate țările membre, evitând astfel contradicții.
Trimiteri preliminare: Instanțele române pot (și uneori sunt obligate să) adreseze întrebări preliminare CJUE pentru a obține clarificări privind interpretarea sau validitatea normelor europene. Aceste răspunsuri au caracter obligatoriu pentru instanța care a cerut interpretarea, dar sunt relevante și pentru celelalte instanțe românești, influențând astfel dezvoltarea jurisprudenței naționale. Exemple notabile în România includ trimiteri preliminare privind protecția consumatorilor, dreptul muncii sau dreptul penal în contextul cooperării judiciare în materie penală.
Supremația dreptului UE: Instanțele din România au obligația de a respecta jurisprudența CJUE. Prin influența deciziilor CJUE, instanțele române încep să dezvolte o jurisprudență coerentă, adaptată standardelor europene și își modifică practica acolo unde aceasta era contrară dreptului UE.
În concluzie, CJUE contribuie semnificativ la uniformizarea și dezvoltarea jurisprudenței românești, asigurând aplicarea coerentă a dreptului UE și influențând practica judiciară națională. Ea acționează ca un garant al legalității și al protecției drepturilor cetățenilor europeni, inclusiv în România.
Paula Butuc
