Profesorii ne marchează viața nu doar în anii de școală. Pentru unii dintre noi, sfaturile și îndemnurile lor au depășit spațiul sălii de clasă și au devenit busole pe parcursul întregii vieți. Mulți dintre cei care astăzi sunt la catedră recunosc că au avut în școală dascăli cu totul și totul deosebiți. Și-au dorit foarte mult să le semene, să fie aidoma lor, de aceea au și ales cariera didactică.
Olimpia Gatman, LT ”C. Stere”: Bunelul meu a fost profesor de matematică și fizică în școala din satul Văscăuți, raionul Camenca, timp de 40 de ani, dintre care 12 ani a fost director de școală. Tot în această perioadă, buna mea activa la școala internat din aceeași localitate ca profesoară de biologie și geografie. Părinții mei au locuit în aceeași gospodărie cu bunicii, astfel că, de când mă țin minte, am fost înconjurată de cărți, caiete, proiecte și, nu în ultimul rând, școala de peste drum, locul unde ne jucam cu copiii din mahala.
Tatăl meu, de asemenea, era profesor, dar activa în școala din satul vecin, fiind învățător de sport. Astfel, de mică am început să iubesc sportul și să-l practic în limita posibilităților. Dimineața, la ora 7.00, alergam împrejurul satului cu verișorul meu, apoi ne grăbeam la ore la 8.30.
Bunelul mi-a fost învățător de fizică, iar acasă făcea matematică cu mine, cultivând astfel dragostea mea pentru științele reale. Calculam aria grădinii, volumul vasului plin cu miere scoasă din prisaca lui, iar buna m-a învățat cum să plantez și să îngrijesc plantele din grădină și florile minunate din casa ei. Și astăzi, am o floare în casa mea dăruită de ea, pe care o îngrijesc cu drag, are peste 20 de ani.
Crescând într-o familie de pedagogi, am preluat de la ei bunătatea, înțelepciunea, cugetul, răbdarea și, nu în ultimul rând, dragostea pentru educația tinerei generații, pentru cultivarea valorilor, respect și stimă. Familia mea a fost reperul meu în alegerea profesiei de pedagog.
- Bunelul: Soroceanu Vladimir
- Buna: Soroceanu Daria
- Tatăl: Soroceanu Liviu
