O filă memorabilă cu Vladimir Mânăscurtă, la evenimentul de lansare a cărții „Ultimul Manuscris”

  Mircea Eliade afirmă într-un citat: „Sensul existenței și datoria fiecărui om este creația”. Evenimentul din 14 martie curent, la care am avut onoarea să particip, a fost dovada absolută a acestei afirmații, căci am cunoscut un om al creației, de o rară modestie și cumsecădenie, care m-a impresionat prin felul său de a gândi, prin carisma și simplitatea, care au atins struna sufletului.

Este despre Vladimir Mânăscurtă, scriitor drochian, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, o personalitate marcantă a literaturii autohtone, care a adunat oameni selecți la evenimentul de importanță notorie pentru comunitate – lansarea romanului psihologic „Ultimul Manuscris”. A fost o sărbătoare de suflet pentru cei îndrăgostiți de carte și lectură, de opera sa inegalabilă.

Evenimentul a fost organizat de Direcția Cultură Drochia, în colaborare cu Biblioteca Publică Raională „Iulian Filip”, fiind moderat cu o prestație deosebită, de Cristina Țurcanu, șefa Direcției Cultură și Turism. În recital au evoluat ansamblul de violoniști „Violino”, Școala de Arte Pelinia, dirijat de Rodica Catană, Viorel Cucereavîi, un neîntrecut muzician, Școala de Muzică Drochia și declamatoarea Mădălina Țurcanu, care au întregit atmosfera evenimentului.

Printre oaspeții prezenți au fost: Vasile Cemortan, președintele raionului Drochia, Nina Cereteu, primara orașului, oameni de cultură, prieteni apropiați, profesoara de limbă română a autorului, dar și familia, care au venit să împărtășească bucuria unei sărbători de suflet.

Lansarea cărții „Ultimul Manuscris” a fost un prilej de dialog între autor și cititori, aceștia descoperind detalii inedite despre parcursul scriitorului și temele abordate în noua sa operă. 

Pasiunea sa pentru literatură s-a împletit strâns cu cea pentru cinematografie, fapt care l-a determinat să exploreze inițial scrierea de scenarii, înainte de a se dedica în totalitate prozei.  

Evenimentul a avut loc într-o atmosferă caldă și prietenoasă, unde autorul și-a împărtășit gândurile despre procesul creativ și inspirația din spatele acestui nou volum, iar eu am avut bunul prilej de a susține un dialog cu eroul întâlnirii, pentru a oferi cititorului frumoasa poveste de succes a îndrăgitului scriitor drochian.

• De unde vine dragostea față de arta scriitoricească și cum au fost primele încercări literare?
• Dragostea mea față de literatură este strâns legată de dragostea mea față de filme. Fiind un amator înrăit al cinematografiei, am descoperit că unele filme sunt adaptate din cărți și m-au provocat să aflu mai multe detalii despre acele filme. Tot aici pot spune că primele încercări în scriere au fost în formă de scenarii, in mare parte de idei pentru scenarii. Ulterior am scris „Cheia Universului”, bazată pe unul dintre scenariile mele.
• Știm, că sunteți tatăl a doi copii, totuși reușind să îmbinați armonios meseria de scriitor, cu rolul de soț și tată, având și mulți fani ai creației literare. Cum le reușiți pe toate și care este secretul succesului, în opinia dumneavoastră?

• Nu știu dacă există vreun secret. Presupun, că atunci când iubești ceea ce faci, asta se îmbină armonios în rutina de zi cu zi. Cum am menționat la lansare, scrierea, pentru mine, a devenit deja un exercițiu. Nu mai este nevoie de așteptarea inspirației și probabil acest lucru îmi permite să folosesc timpul mai util.
• Ce v-a motivat, ce v-a inspirat să scrieți „Ultimul Manuscris”?

• Această lucrare este bazată/adaptată din unul dintre scenariile mele, cu care am participat la mai multe festivaluri de film și competiții. A fost o idee mai veche, pe care am decis sa o scriu și în formă de roman. A fost o lucrare care m-a provocat inițial vizual să redau starea interioară a protagonistului, apoi, deja în carte, să răscolesc asta mai adânc. Eu aș spune că nu este vorba de inspirație, ci mai degrabă o curiozitate de genul „Ce-ar fi, dacă…”.
• Ce se ascunde în spatele acestui titlu?

• De această dată am decis ca denumirea să nu fie un oximoron, așa cum a fost la alte două lucrări precedente. Este maximal de direct evenimentelor din carte. Protagonistul își scrie ultimul său manuscris.
• Pe ce ați mizat cel mai mult, la scrierea romanului: pe fapte și exemple reale, sau pe un joc subtil dintre realitate și ficțiune?

• Cred că orice carte conține, într-o măsură sau alta, o parte din realitate, fie asta o calitate a unui personaj, sau o descriere a unui loc. În lucrarea mea este o cercetare, uneori din punct de vedere chiar medical a stării protagonistului, sau o redare a anturajului, străzilor, localurilor – asta, probabil, am putea numi o realitate inclusă în ficțiunea romanului.
• Ce emoții ați fi vrut să trăiască cititorul, după lecturarea acestui roman?

• Ideal, ar fi ca cititorul să trăiască întreaga gamă de emoții. Dar, aș spune că, cel mai mult contează, să NU rămână indiferent după ce închide ultima pagină.
• Fiecare scriitor urmărește, de fapt, un scop, atunci când lansează un anumit proiect literar. Ce mesaj ați dorit să transmiteți cititorilor, cu „Ultimul Manuscris”?

• Orice scriitor, absolut orice scriitor, urmărește un scop financiar atunci când lansează un proiect literar. Chiar dacă spune: „Eu scriu pentru mine”, nu este adevărat. Nimeni nu sponsorizează un proiect fără să spere la succes și nici un autor independent nu investește în tiparul cărții cu gândul că „am scris această carte pentru mine”. Fiecare scriitor își dorește ca munca sa să fie remunerată, pentru a putea continua ceea ce face. Da, ca remunerare sunt și recenziile și emoțiile cititorilor, dar ca să ajungă la cititori, cartea trebuie vândută. „Ultimul Manuscris” nu are un mesaj anume și nici nu prefer să impun unul cititorilor. Fiecare se va alege cu ceva pentru sine după lectură și fiecare își va găsi mesajul dedicat special lui.
• Așa cum fiecare părinte își iubește copilul, este un sentiment asemănător și la scriitori, când vorbim de personajele cărții. Cine e personajul favorit și de ce?

• Sunt absolut de acord! Fiecare scriitor își dezvoltă (crește) personajele sale cu mare grijă. Aici vreau să răspund cu un fragment din „Ultimul Manuscris”: “În timp ce lucra asupra cărților sale, balansa adesea pe marginea unui abis, într-o stare ciudată: realitatea se ștergea treptat, făcând loc ficțiunii, iar personajele deveneau atât de vii și tangibile încât îl însoțeau peste tot. Împreună cu ele, Oscar suferea, se chinuia de îndoieli și se bucura, iar după ce termina de scris romanul, nu putea scăpa de ele multă vreme. I-au intrat în vise, au împărțit micul dejun cu el, au stat la cumpărături, au luat masa la restaurant, au mers la toaletă și chiar au făcut dragoste. Autorii știu mult mai multe despre personajele sale decât le spun cititorilor. Pentru a le imagina mai viu, Oscar și-a făcut obiceiul să scrie pentru fiecare o biografie detaliată. În ea, scria tot ceea ce, într-un fel sau altul,  caracterizează  o  persoană:  de la data nașterii până la cântecul preferat și numele primului profesor. Trei sferturi din informații nu ajung pe paginile cărții, dar acest exercițiu făcea parte din munca invizibilă pentru cititor, care permitea ca magia creativității să se întâmple.”

Personajul meu favorit rămâne a fi James Cole, din „Cheia Universului”.

• Ce înseamnă acest roman pentru dumneavoastră: o confesiune, un obiectiv realizat sau o punte de trecere spre alt nivel, pentru un artist al cuvântului? 

• Romanul „Ultimul Manuscris” înseamnă pentru mine un obiectiv realizat. Îmi doream demult să am un protagonist scriitor. Da, este aici cumva o șmecherie la mijloc, pentru că dacă în „Cheia Universului” am fost nevoit sa studiez armele, obiceiurile și modul de viață al militarilor, in „Ultimul Manuscris” mi-a fost mai simplu să redau unele secrete din culisele scrisului.
• Ce obiect simbolic ar reprezenta cel mai bine esența acestei povești?

• Mașina de scris. Acest obiect este și pe coperta cărții, dar și îl însoțește pe protagonist până la final.
• Ce proiecte literare sau culturale de viitor aveți? Sperăm, că „Ultimul Manuscris”, nu este și ultima carte?

• Desigur că nu este ultima. Am mai multe lucrări începute. Dar, care îmi păstrează interesul cel mai mult, este un detectiv, pe care l-am început în această iarnă. Acum este pus pe pauză, pentru că începe sezonul de festivaluri de film și pregătesc alte lucrări, dar voi reveni la acest detectiv.
• Între romanele: „Ultimul Manuscris”, „Coborând în Sus”, „Dulce Infern” și „Cheia Universului”, care s-au bucurat de un succes răsunător în rândul cititorilor, fapt pentru care și ați fost desemnat în top-ul celor 10 autori la nivel național. Care din ele, are un loc aparte în sufletul dumneavoastră și de ce?

• Toate s-au bucurat de atenția cititorilor. Toate au fost bine primite, unele premiate. Dar, probabil, aș putea să evidențiez lucrarea „Coborând în Sus”, pentru ca a fost lansată și pe Amazon în limba engleză, unde a stat timp de 4 săptămâni #1 New Release în două categorii. Toate au un loc aparte în sufletul meu, dar preferata mea, totuși, rămâne „Cheia Universului”. Sper că în curând o voi publica și în limba română.

• Ce sfat le-ați oferi tinerilor, care visează să devină scriitori? 

• Să nu înceapă această meserie nepregătiți. Să-și facă bine tema pentru acasă, înainte de fiecare lucrare. Și, cel mai important: odată ce au ales acest drum, să nu cedeze!
• Mulțumesc mult, stimate Vladimir Mânăscurtă și vă dorim în continuare să aveți multă inspirație și pană ușoară, în crearea noilor opere literare!

 Pentru conformitate:

 Elena- Gabriela ȘTIRBU, membră a HUB-ului Tinerilor Scriitori și Jurnaliști,  Centrul de Creație a Copiilor Drochia