Unul din cele două hopuri pe care trebuie să le treacă, tot neamul românesc, în acest an a fost trecut cu brio. Primul fotoliu de la Cotroceni va fi ocupat de Nicușor Dan, care a putut, împreună cu echipa și susținătorii, să remonteze un handicap față de oponentul său de circa 20 la sută, care este, în opinia mai multor analiști și comentatori politici, un record mondial care va fiu greu de repetat, darămite de depășit de cineva. Nu cred că a fost multă lume care a crezut că în câteva zile va fi posibil de răsturnat o situație care părea bătută în cuie și, în acest context, și candidatul de pe primul loc, considerându-se deja învingător, a comis câteva gafe monumentale. Vezi, bunăoară, declarația despre concedierea a circa jumătate de milion de bugetari sau ostilitatea față de Republica Moldova.
Apropo, despre alegătorii din Republica Moldova. Votul lor masiv pentru Nicușor Dan nu a fost atât împotriva lui George Simion, cât pentru contracandidatul lui care chiar și-a făcut o campanie bună pe malul stâng al Prutului. O să ziceți că liderul AUR are interdicție de a intra în Republica Moldova, dar adevărul este că Simion are destui susținători la Chișinău numai că aceștia, în loc să spună lumii despre programul electoral, inclusiv ce privește unirea, au turnat zoi în capul președintei Maia Sandu, învinuită de tot răul și de toate. La urma urmei, doamna Sandu nu are decât un singur vot, iar celelalte peste 138.000 de votanți din Basarabia ai lui Nicușor Dan nu au avut nevoie de multă propagandă și de împingere de la spate. Ba mai mult, numărul basarabenilor care au votat în turul doi este mult mai mare, fiindcă mulți dintre ei formează diaspora din atâtea țări ale lumii. Ca să nu mai zic despre o metamorfoză, care încă cere descifrare: de ce diaspora moldovenească salvează situația, adică dorește ca și cei rămași acasă să trăiască ca și în țările lor „adoptive”, iar diaspora românească, dimpotrivă, își trage țara în jos și nu dorește ca și cei rămași acasă să aibă acces la valorile cu adevărat democratice și să se afle în siguranță și securitate, sub cupola Uniunii Europene și NATO.
De altfel, să ne imaginăm că învingător în turul doi ar fi fost nu Nicușor Dan… Ne pomeneam cumva cu un gard la Prut, cum deja ne promiteau unele minți mai fierbinți, cu izolarea „statului artificial Republica Moldova”, vorba lui George Simion, cu retragerea cetățeniei celor care nu au domiciliu în Țară sau, poate cu (re)venirea rușilor, cum visează mai mulți „suveraniști” de pe ambele maluri ale râului? Îi ierta Simion îndrăzneala Maiei Sandu care, nu doar aparent, a decis să meargă împotriva aritmeticii care nu lăsa prea mult loc pentru speranță (fiți de acord, scorul de 40 la 20, nu doar în sport este, deseori, decisiv) și să declare public că este de partea lui Dan Nicușor? Sau, are cineva motive întemeiate să zică că chemarea gen „Moldovenii cu cetățenie română sunt oameni liberi. Ieșiți la vot. Fără frică” este în discordanță cu regulile electorale? Până la urmă, alegerea președintei Republicii Moldova s-a dovedit a fi cea dreaptă, iar riscul s-a dovedit a fi justificat. Inicul ecou cu semnul minus este încropirea unei petiții online, de către unele forțe mai puțin ortodoxe de la București, care solicită retragerea cetățeniei române pentru cetățenii din Republica Moldova, lansată recent în spațiul public. Documentul cere „anularea cetățeniei române persoanelor ce nu săvârșesc o activitate, nu au o proprietate, nu plătesc taxe și impozite sau au doar o adresă fictivă pe teritoriul României”. Dat fiind faptul că a câștigat Nicușor Dan acest document nu poate fi decât unul de „palmares” pentru partea perdantă.
În fine, s-a vehiculat o idee cu care eu îmi permit să nu fiu de acord, și anume cum că George Simion a reprezentat forțele anti-sistem, iar Nicușor Dan a fost omul sistemului. În realitate, ambii sunt anti-sistem, în opinia mea, iar argumentul forte, fiindcă deosebiri au fost mai multe, care a făcut diferența a fost acela că unul, Nicușor Dan, a avut în spate fapte, iar altul, George Simion, este omul vorbelor. Unul a pus temeliile la două formațiuni politice, UCB și USR, care nu pot fi considerate sistemice, iar altul s-a manifestat doar prin mișcări și acțiuni suveraniste, care mai rămân o nebuloasă sau, în cel mai bun caz, sunt menite să atingă struna sentimentală a electoratului român, flămând de libertate și democrație autentică.
Și încă ceva. Cum și era de așteptat, candidatul care a pierdut alegerile v-a contesta rezultatele scrutinului. Așa și s-a întâmplat, deși în seara alegerilor George Simion și-a recunoscut înfrângerea. Trebuia să treacă câteva zile ca acesta să-și dea seama că „…actori statali precum Franța și Republica Moldova au contribuit la fraudarea alegerilor. Frauda a fost la nivelul adăugării de voturi în plus pentru contracandidatul meu”. O pretenție și o speranță ca cineva să i-a aceste supărări în serios, de altfel, fără sorți de izbândă, fiindcă o diferență de peste 800.000 de voturi vorbește de la sine.
Or, faptul că Curtea Constituțională a României a respins contestația lui George Simion și a declarat valabile alegerile prezidențiale din 18 mai și luni, 26 mai, Nicușor Dan urmează să depună jurământul în fața Parlamentului ne scutește de orice alte comentarii…
