Nicolae Casso (1839-1904) a fost una dintre cele mai influente personalități ale Basarabiei secolului al XIX-lea, un nobil erudit, naționalist și filantrop dedicat educației și dezvoltării culturale. Mareșal al nobilimii din județul Bălți între 1888 și 1896, a fost un susținător activ al limbii și identității românești, într-o perioadă marcată de dominația țaristă.
Origini și educație
S-a născut pe 19 mai 1839, în Ciutulești, județul Soroca, într-o familie de nobili ereditari. Tatăl său, Ștefan Casso, i-a transmis moștenirea unei aristocrații cultivate și responsabile. Nicolae Casso și-a început studiile la Liceul Richelieu din Odesa, absolvind în 1859 secția juridică. A urmat ulterior Facultatea de Medicină din Paris, pe care nu a finalizat-o.
Cunoscut ca „filozoful de la Chișcăreni”, Casso era un intelectual de excepție, poliglot, cunoscând șapte limbi, inclusiv ebraica. Contemporanii săi îl descriau drept un om „de o cultură vastă, cu idei filozofice adânci și cunoștințe enciclopedice” (A.D. Rosenbaum) și „singurul loc unde nu găseai publicații în limba rusă” (C. Hâncu).
Carieră administrativă și politică
Nicolae Casso a avut o carieră remarcabilă în administrația publică a Basarabiei, activând în justiție și zemstvele locale:
- 1860-1863 – Asesor la Tribunalul Regional Iași-Bălți-Soroca.
- 1863-1865 – Deputat în Comisia pentru orânduirea prestațiilor în Basarabia.
- 1869-1890 – Judecător de pace onorific la Zemstva din județul Bălți, reales de mai multe ori.
- 1884-1887 – Președinte al Congresului judecătorilor de pace din județul Bălți.
- 1888-1896 – Mareșal al nobilimii din județul Bălți.
A fost activ în zemstvele locale și guberniale, fiind ales în consiliile județene și guberniale ale Basarabiei până la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1896, a fost destituit din funcția de mareșal sub pretextul că „deși locuiește în Rusia, se uită peste Prut”, iar activitatea sa „nu era aliniată scopului statului”.
Patriotism, educație și filantropie
Nicolae Casso a fost un filantrop activ, investind în educație și sănătate:
- A finanțat școala românească din Chișcăreni, unde învățau peste 100 de elevi.
- A susținut 30 de elevi pentru a continua studiile la Iași și Paris, printre aceștia numărându-se și bunicul academicianului Sergiu Rădăuțanu.
- A înființat cinci școli primare românești pe moșiile sale, unde ar fi predat inclusiv dascăli din Iași. Acestea au fost închise ulterior de autoritățile ruse.
- A construit două spitale moderne, unul în Bălți, celălalt în Flămânzeni, după model occidental.
Opoziția față de ocupația rusă și exilul la Paris
Nemulțumit de politica țaristă, Casso a fost unul dintre puținii basarabeni care au avut curajul să conteste ocupația rusă. În 1863, a încercat chiar să provoace o răscoală în Basarabia.
Fiind prieten cu mai mulți oameni de cultură din Basarabia și din Regat, în 1865 a devenit membru al Societății literare „Junimea”, consolidând legăturile intelectuale cu România.
În 1903, deziluzionat de regimul țarist, a părăsit Basarabia și s-a stabilit la Paris, unde a decedat în 1904.
Moștenirea lui Nicolae Casso
Nicolae Casso rămâne o figură marcantă a istoriei Basarabiei – un nobil patriot, un intelectual profund și un filantrop dedicat dezvoltării culturale și educaționale. Prin viziunea sa naționalistă și implicarea activă în apărarea identității românești, el a fost un adevărat pionier al renașterii naționale în Basarabia secolului al XIX-lea.
sursa: Calendar Național
