Debandada din societatea moldovenească continuă, ba chiar ia amploare. Aproape zilnic suntem bătuți în cap cu știri și informații năucitoare și de vină nu este doar virusul, fiți de acord. Altceva este la mijloc — pandemia cum a venit așa și se va duce, iar prostia (ipocrizia, fățărnicia, cinismul, cameleonismul și celelalte metehne) și oamenii care o promovează și o multiplică s-a cuibărit bine pe această „gură de rai” și nu dă semne să plece undeva. Și dacă nici această perioada de crâncenă izolare nu ne-a făcut mai buni și dacă nici aflarea pe muchie de cuțit nu ne-a trezit la realitate, înseamnă că ne merităm soarta și că vorba despre „Dumnezeu care îți dă, dar în torbă nu-ți pune” este tocmai despre noi.
Adică, ce trebuie să se mai întâmple, ce fel de tsunami să mai pice pe capul nostru ca să ne oprim din această goană nebună spre infern? De altfel, lumea este diferită și, prea poate, exagerez când mă arunc în meditații apocaliptice, dar… să azvârle în mine cu pietre acei care consideră că tot ce se întâmplă în jur este normal și dumnezeiesc și că chiar cu toții, de la opincă până la vlădică, ar trebui să cădem pradă iluziilor deșarte gen „ce ni-i scris, în frunte ni-i pus”. Or, spre deosebire de acei care citesc în ziare doar horoscopul, la TV privesc doar meteo, din mâncare preferă „un șașlâc la iarbă verde”, dizolvat cu o sticlă-două de bere, iar „culiocul” este doar un obiect „nevinovat”, care din când în când mai este utilizat și în calitate de „sac cu bani”, mai există și cetățeanul informat, care este la curent cu ceea ce se întâmplă, care ia toate aproape de inimă și are toate motivele să bată cu pumnul în masă — gata cu bătaia de joc, cerem să fim tratați ca niște oameni, dar nu ca niște manechine din vitrina Sex Shopului… Altfel, cu siguranță că vă întrebați ce m-a enervat și eu vă răspund: am două motive care m-au făcut să arunc pe nări foc și pară.
În primul rând, nu a dovedit virusul să ne lase în pace că s-au apucat de capul nostru acei care au demarat neoficial campania electorală prezidențială. După aproape patru ani de „liniște și pace”, aflăm acum că foarte curând vom fi martorii unor arestări de răsunet și că acei cu pufușor pe botișor au destule motive să se cutremure la orice bătaie în ușă. Nu zic că mi-ar fi în pălărie de ceea ce li s-ar întâmpla celor care s-au înfruptat din miliardul/dele furate, ba chiar și eu, ca și Dumneavoastră, doresc ca adevărul să triumfe, dar sunt curios să aflu, unu — de ce tocmai acum, în preajma alegerilor, crima secolului revine în actualitate?, și doi — toți acei implicați în delapidare vor fi trași la răspundere sau acest lucru se va face selectiv, în dependență de cine și din ce partid face parte? Tot acum mai aflăm că Veaceslav Platon, unul din cei mai mediatizați „cetățeni” în ultimii ani este curat ca lacrima și, probabil, curând va fi eliberat din penitenciar (la fel de probabil, acesta se va adresa în instanță pentru a i se achita prejudiciu moral și tot felul de alte prejudicii, și iarăși din banii noștri), iar beneficiarul principal al miliardului furat este Vladimir Plahotniuc.
Avea cineva dubii în această privință? Nu avem motive să nu credem procuraturii, dar Plahotniuc este departe, iar noi avem nevoie de bani aici și acum. Ar fi bine ca ex-liderul democrat, care, cică, azi trage sforile din Miami, să revină acasă, fiindcă este nevoie stringentă de depoziții în cazul unui cetățean care ar fi luat un „culioc” cu bani chiar de la el. Ce-i drept, se mai aud și voci care afirmă să în „culioc” ar fi fost doar o bucată de mămăligă, dar nu 600.000-800.000 de euro. În astfel de cazuri și într-o țară civilizată, cetățeanul din filmulețul prezentat de deputatul Iurie Reniță ar fi cerut să fie suspendat din funcție pe perioada anchetei (mai cu seamă după ce procuratura și-a manifestat interesul față de această „lucrare cinematografică”) sau chiar să-și dea demisia (de onoare?). Iar dacă versiunea că cetățeanul în cauză doar l-a atras în plasă pe Plahotniuc (cum afirmă chiar el) s-ar fi dovedit adevărată, acesta (cetățeanul) ar fi meritat Ordinul Republicii… Și după toate aceste aberații nu avem noi tot dreptul să ne considerăm nebunii nebunilor?
În al doilea rând, nu pot înțelege cum trebuie să mă comport în această stare de urgență medicală, dacă fiecare doctor, dar și acei olecuță doctori vin cu versiunea lor. Unul zice să purtăm mască și mănuși peste tot, fiindcă riscăm amendă, iar altul este de părere că acestea sunt eficiente numai în locurile publice, iar în restul cazurilor nu doar au rolul gardului de nuiele în calea țânțarilor, dar pot chiar dăuna sănătății. Epidemiologii noștri și politicienii care îi secondează sunt foarte impliciți cu bătrânii — să stea acasă și să nu scoată nasul din curte, iar epidemiologul principal din Germania (de altfel, o doamnă la fel de vârsta a treia) îi imploră pe bătrâni să iasă în parcuri, să respire aer curat, să ia vitamina D de la soare și protecție de la razele ultraviolete. Ai noștri ne liniștesc că este foarte posibil un al doilea-treilea val de infecție, iar un distins doctor francez zice că virusul este pe plecare și nu va mai reveni vreodată. Cică, acest virus și-a terminat misiunea pe pământ și trebuie să așteptăm alt virus, dar nu mai degrabă decât în anul 2030… Pe cine naiba să-l crezi și pe cine să-l trimiți mai departe? Sper să nu se supere nimeni, dar uneori se creează impresia că multă lume, aflată mai ieri în anonimat, atât de mult se complace în rolul de „cap de afiș” că nu-și mai vede viața în afara televizorului.
Apropo, de nebunie. Zilele acestea am primit un cadou de la Centrul de Jurnalism Independent — mănuși, măști și gel antibacterian. Să vedeți ce bucurie au stârnit printre noi măștile de culoare neagră! Cică, sunt mai frumoase și mai sexy. De aici și concluzia: dacă cineva a dorit să ne scoată, cu acest virus, de pe fix, are motive să se felicite…
