Niciodată nu s-ar fi gândit că va începe atât de repede activitatea medicală, dar din cauza acestei pandemii a avut șansa de a se manifesta și a căpăta o experiență adevărată. Este vorba despre un student al anului III al Facultății de Medicină și Farmacie “N.Testemițeanu”, Mihai Oleinic, originar din municipiul Soroca, care face voluntariat la Centrul COVID 19 de la Moldexpo. “Aici am învățat să fiu mai milos, dar totodată și mai tare în fața unor probleme. E foarte stresant să auzi mereu sirena de la ambulanțe și să vezi pacienți în stare foarte gravă”, ne povestește el.
– Mihai, cum te-ai decis să faci voluntariat?
Încă de mic copil mereu am vrut să fiu de folos societății, să lupt pentru o societate sănătoasă și deșteaptă, de aceea am decis să-mi fac studiile la facultatea de medicină. Acum a apărut acest moment culminant de a sta la straja sănătății. Mai greu a fost să-mi conving părinții, dar până la urmă au acceptat decizia mea de a face voluntariat în prima linie cu COVID-19, pentru că ei sunt conștienți de urmările posibile. Suntem mai mulți sunteți, însă activitatea mea este una dintre cele mai interesante, dar totodată și cele mai periculoase deoarece activez în cea mai gravă zona. Zona cea roșie unde sunt plasați pacienți cu respirație artificială, dar datorită curajului și devotamentului ne isprăvim de minune împreună cu colegii mei.
– Totuși, este un risc mare să lucrezi în prima linie, după cum se știe, or circa 50% dintre cei infectați sunt lucrători medicali. Cum te protejezi ca să nu rămâi și tu infectat?
Este un risc major de a ne infecta deoarece, de la bun început nu cunoaștem cu cine avem contact, cu cine interacționăm, dar mereu suntem atenți respectăm măsurile de precauție ca să nu devenim și noi o țintă a acestei „ciume”. Statul ne asigură cu echipamente de protecție.
– Ce greutăți întâmpini în toată activitatea aceasta?
Dificultatea de bază este de a purta acest echipament de protecție câte 6-8 ore și vă dați seama că în aceste ore nu poți să beau apă, să mănânc și nici măcar să-ți faci anumite necesități fiziologice, dar trecem cu ușurință peste asta. Când îți dai seama că de tine depinde viitorul societății i uiți de toate greutățile.
– Dar ce te motivează să continui?
Mă motivează faptul că vin în ajutorul colegilor mei, dar totodată și societății care are de suferit din cauza pandemiei. Totuși, încerc să fiu mai optimist și sunt convins că doar împreună vom trece și peste etapa aceasta.
– Ai dat dovadă de curaj, odată ce ai acceptat să ajuți medicii. Prin toată activitatea aceasta de voluntariat, ce experiențe sau cunoștințe ai acumulat?
Să fiu sincer, niciodată nu m-am gândit că voi începe activitatea mea medicală așa devreme, mă gândeam că vor mai dura ani de studii până a ajunge la straja sănătății oamenilor. Din cauza acestei pandemii, însă, am avut șansa să mă manifest și eu împreună cu colegii mei care au ani grei în medicină și de la care acumulez multă experiență. Anume aici am învățat că medicina este o artă, o artă care te face mai milos, dar totodată și mai tare în fața unor probleme. E foarte stresant să auzi mereu sirena de ambulanțe și să vezi pacienți în stare foarte gravă.
– Ești implicat în activitatea de voluntariat și ești obligat totodată să faci și orele online, cum te descurci?
Sunt unii profesori care dau dovadă de înțelegere și nu ne presează prea mult cu activitatea la ore, dar în majoritatea cazurile fac orele online alături de colegii mei, iar unde nu reușesc sunt nevoit să recuperez. Per general, nu sunt mai deosebit de alți colegi, studiez împreună cu ei, dar totodată și pentru mine.
– Ce argument suprem ai oferi colegilor tăi, pentru a-i convinge să se implice și ei în activitatea aceasta de voluntariat?
Argumentul meu pentru studenții de la medicină este unul simplu: fiecare dintre noi care ne-am implicat în acest domeniu mai devreme sau mai târziu ne vom devota lui și de ce să nu-ți începi cariera mai devreme și să devenim mai uniți, pentru a salva viețile oamenilor, fiindcă foarte bine realizăm în care situație ne aflăm acum.
– Mulțumim pentru interviu.
Consemnare,
Doina Purici, studentă la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, USM
Foto: diez.md
