Doamna Lidia Manea din Rublenița este una dintre puținele împletitoare în lozie din Republica Moldova care și-a transformat hobby-ul (care pentru unii este doar o plăcere) într-o îndeletnicire ce îi aduce toate satisfacțiile, începând cu cele estetice și terminând cu cele materiale. Or, de când se ține minte este înfrățită cu lozia și această frăție armonioasă — dintre om și natură, în primul rând, a fost păstrată și perfecționată pe durata anilor într-atât, încât astăzi este imposibil ca cineva să le mai despartă. Este gata să povestească despre munca sa ore în șir, iar prezența ziariștilor nu-i mai dă emoții, ba dimpotrivă — pragul casei sale, transformate deopotrivă într-un atelier autentic și un veritabil muzeu al măiestriei și înțelepciunii populare, a fost pășit de zeci și sute de oameni, dornici să vadă cu ochii proprii laboratorul de creație, care a făcut-o pe doamna Lidia celebră hăt peste hotarele satului…
(Continuare. Începutul interviul, vineri, 23 aprilie)
− Materia primă — lozia — o cumpărați sau o creșteți pe terenurile proprii?
− Avem 20 de ari pe care creștem lozia, dar mai colaborăm cu Gospodăria Silvică de Stat Soroca, cu domnul director Roman Gherasimov.
− Vă amintiți când și cum ați început împletitul în lozie și v-ați gândit atunci că această îndeletnicire va fi pentru toată viața?
− Totul a început în anul 1971, când am mers la Ocolul silvic din Soroca împreună cu alte colege de clasă, să vedem ce mâncare de pește mai este și împletitul în lozie și… mi-a plăcut, spre deosebire de colegele mele. Nici nu mi-am dat seama când lozia m-a cucerit, dar niciodată nu am regretat acest lucru. Dimpotrivă, această muncă deloc ușoară m-a făcut și mă face fericită.
− Apropo, vă face fericită doar pe Dvs., sau și pe alți membri ai familiei?
− Vreau să cred, ba nu — sunt convinsă că toți membrii familiei noastre sunt fericiți atunci când eu sunt fericită. De altfel, soțul meu este profesor de educație tehnologică la Gimnaziul din Rublenița și la LT „Constantin Stere” și, vă dați seama, nu este străin fenomenului. Ajutorul meu cel mare este totuși fiul Mihai, dar și fiicele Ana, care lucrează la ANSA, și Rodica, care este profesoară la LT ”Ion Creangă”, și nepoții, care se pricep la împletitul în lozie. Pe lângă aceasta, din anul 2006 am un studio, care este frecventat de elevii gimnaziului din sat. Acum, pe pandemie, ne ocupăm în atelierul meu de acasă și mă bucur de orice succes al copiilor. Nu știu câți din ei vor fi meșteri populari, dar important este că au dorință de a face ceva. În afară de aceasta, am organizat sau am participat la mai multe master-class, inclusiv la Vadul lui Vodă, cu participarea a circa 100 de persoane și la Liceul Teoretic „Orizont” din Chișinău.
− Doamnă Lidia Manea, ca și pentru orice om de creație, și pentru Dvs. importante sunt, bănuiesc, ideile — de unde vin acestea, cine vă inspiră, cine vă sugerează temele?
− Chiar dacă nu am studii speciale și sunt un autodidact sută la sută, să știți că toate temele și ideile îmi aparțin. Inspirația poate veni de unde doriți, cum doriți și de la cine doriți. Bunăoară, într-o zi am fost marcată de frumusețea și grația unui pește și… a apărut un pește din lozie.
− Toată lumea știe să lucrările Dvs. au fost, sunt și vor fi cap de afiș la mai multe festivaluri, concursuri, expoziții…, dar ne dăm bine seama că obiectele confecționate cu atâta trudă și migală sunt și sursa Dvs. principală de existență.
− Păi, altfel nici nu putea fi, atâta timp cât aceasta este profesia mea, atâta timp cât dedic împletitului bani și sănătate. Ca să nu zic de alte inconveniente legate nemijlocit de procesul de lucru.
− De altfel, nu aveți un magazin în care să se vândă lucrările Dvs.?
− Probleme cu vânzarea obiectelor din lozie chiar nu am. Nu zic că se vând ca pâinea caldă, dar foarte mult lucrez la comandă. Mai cu seamă acum, în preajma sărbătorilor de Paști…
Cu siguranță, mulți dintre Dumneavoastră aveți acasă măcar un obiect din lozie, confecționat de meșterul popular din satul Rublenița, Lidia Manea. Acei care încă nu au intrat în posesia unui coș din lozie o puteți face, participând la concursul nostru „Oul încondeiat — tradiții pascale de neuitat”. Cine știe, poate unul dintre cele trei premii va fi câștigat chiar de Dumneavoastră…
(Citiți sfârșitul interviului mâine, 25 aprilie)
