Mătușa Nicoleta Murzac din Vădeni împlinește astăzi 83 de ani. Destinul i-a fost hărăzit să vadă cu ochi de copil și războiul, și foametea, și deportările. Au fost ani grei, în care familia ei a avut de suferit, mai ales tatăl. Regimul sovietic instaurat după război în Basarabia a fost nemilos cu bărbatul care a luptat în armata română și care se întorsese de pe front fără un picior. Nici pe copii regimul nu i-a cruțat. Pentru că nu au intrat în rândurile comsomolului, nu au avut voie să-și continue studiile mai departe.
Mătușa a avut două mari visuri în viață: să facă facultate și să trăiască la București, fiindcă acolo s-a născut în îndepărtatul 1941. Dorul de orașul copilăriei fericite l-a păstrat sub inimă toată viața. L-a revăzut după aproape 50 de ani, după destrămarea imperiului sovietic. Când a ajuns pe Calea Basarabiei, acolo unde au stat în gazdă părinții, mătușa ne povestește lăcrimând, că locul copilăriei sale era exact cum și-l imaginase.
