Dacă Vitalie Damașcan nu a avut concurenți când a venit vorba despre desemnarea Celui mai bun fotbalist al anului 2017, același lucru se poate spune și despre antrenorul Marcel Reșitca, care se poate considera, cu certitudine, cel mai titrat antrenor al tuturor timpurilor (și jucător, de altfel) cu rădăcini sorocene, de la independență încoace… Născut și crescut la Racovăț, Marcel Reșitca a dus faima fotbalului sorocean, lucru pe care îl face și astăzi.
− Domnule Reșitca, personal vă țin minte de când, alături de Anatolie Mitrofan, jucați pentru echipa din Soroca, unde antrenor era Valeriu Jmurco, iar ulterior v-am urmărit urcușul pe scara ierarhică a fotbalului. Amintiți, vă rog, cititorilor noștri, la ce echipe ați jucat și ce faceți în prezent.
− Primii pași în fotbal i-am făcut, desigur, în satul natal, la lecțiile de educație fizică. Am avut norocul să trăiesc alături de stadion, care mă atrăgea ca un magnet. Prin clasa a 7-8-a am fost convocat în echipa satului, care și atunci juca în campionatul raionului. În anul 1992 am fost invitat în echipa or. Soroca, care participa în Divizia I, iar în 1995 bunul meu prieten Anatolie Mitrofan m-a propus în formația ULIM-TEBAS, unde antrenor era domnul Boris Boguș, care-și propusese să facă o echipă exclusiv cu fotbaliști de la țară… Ulterior am evoluat în mai multe echipe: MHM-93, Speranța (Nisporeni), Agro, Nosta (Rusia), FC Hâncești, Metalurg (Zaporojie, Ucraina), FC Nicolaev (Ucraina), Zacarpatie (Ucraina), Dinaburg (Letonia), Dacia, Beșictaș (Chișinău), Iscra Stal, FC Costuleni. În calitate de antrenor am activat la FC Costuleni, FC Veris, FC Sheriff, FC Tiraspol, FC Speranța și CS Petrocub, în prezent.
− Dar care a fost primul Dvs. antrenor și, în general, care antrenori v-au marcat cariera?
− Antrenorul care a pus bazele mele ca fotbalist a fost domnul Petru Ciobanu, iar în carieră am avut fericita ocazie să fiu ghidat de așa specialiști cu nume ca Valeriu Jmurco, Boris Boguș, Ilie Vieri, Oleg Taran, Mihail Fomenco, Emil Caras și, bineînțeles, actualul antrenor de la Hâncești Lilian Popescu, cu care facem un tandem de mai multă vreme. Domnul Popescu este antrenor cu Licența PRO UEFA, iar eu am Licența de categoria A UEFA. În calitate de antrenor am câștigat cu Sheriff Supercupa RM în 2015, cu FC Tiraspol ne-am calificat în Europa League, cu FC Veris am câștigat medaliile de bronz în 2014, iar anul acesta am obținut medaliile de bronz cu CS Petrocub.
− Apropo, în ce an ați pus ghetele în cui?
− În anul 2012 am decis că a venit vremea să cedez locul fotbaliștilor tineri.
− Se zvonește că CS Petrocub ar fi echipa-fiică a lui Sheriff…
− Arendarea jucătorilor este un lucru firesc pentru toată Europa. La CS Petrocub se dorește să se joace doar cu fotbaliști moldoveni.
− Domnule Reșitca, ce are Hânceștiul și ce nu are Soroca pentru a face fotbal de performanță?
− La Hâncești sunt condiții extraordinare pentru a face performanță, sunt investiții și oameni care iubesc fotbalul. Sarcina noastră este de a aduce oamenii la stadion prin jocul demonstrat. Eu cred că și la Soroca lucrurile se vor schimba în bine. Cel puțin evoluția echipei CF Soroca în acest an a fost una foarte bună, dar se putea și mai bine. Un oraș ca Soroca ar merita o echipă măcar în Divizia A, ca să nu zic de Divizia Națională.
− Care ar fi, în opinia Dvs., șansele CS Petrocub în Cupele europene?
− Numai Dumnezeu știe. Noi vom face tot posibilul să avem o echipă competitivă pentru Europa League.
− De altfel, ați da curs unei invitații de a fi antrenorul CF Soroca?
− Niciodată să nu zici niciodată!
− Ce le-ați dori sorocenilor în aceste zile de sărbătoare?
− Un Crăciun și An Nou fericit tuturor sorocenilor! Fie ca anul 2018 să vă aducă tot ce-i mai bun pe lume, multă iubire, fericire și prosperitate.
− Mulțumesc pentru interviu. Și Dvs. sărbători frumoase și un an 2018 plin de succese!
