Cineva a spusă că acel care deţine informaţia este şi stăpânul lumii. Perfect adevărat, dar… de la mine aş mai adăuga că informaţia, la fel ca şi stăpânii lumii, pot fi cu două semne — cu plus şi cu minus. Adică, informaţia adusă la ochiul şi urechea cetăţeanului poate fi corectă şi echidistanţă, dar şi falsă şi manipulatorie, precum şi “stăpânii lumii” pot fi sinceri şi corecţi, dar şi mincinoşi şi laşi…
Sunt convins că majoritatea dintre Dvs. mai ţin minte războiul informațional şi metodele murdare de manipulare care au fost utilizate în scrutinul prezidențial din toamna anului trecut. Or, până şi astăzi ne-au rămas în memorie poveştile cu cei 30.000 de refugiaţi sirieni sau minciunile tirajate de un ditamai episcop, dar şi de ziarele, posturile TV şi radio deţinute de unii politicieni certaţi cu bunul-simţ. Pe de altă parte, alegerile au trecut, iar falsurile şi manipulările nu că s-au stopat, dar au luat o amploare şi mai mare. Acest “fenomen” are şi o explicaţie — în anul 2018 vor avea loc alegerile parlamentare ordinare şi trebuie bătut fierul cât e cald, adică politicienii, prin sursele lor media, în special, fac ceea ce pot să facă mai bine — spun minciuni de îngheaţă apa Nistrului şi denaturează realităţile cu o râvnă demnă de fapte mai bune. Deloc întâmplător, în plină degringoladă informaţională, Asociaţia Presei Independente (API), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Asociaţia Telejurnaliştilor Independenţi (ATI) din RM au iniţiat o Campanie împotriva informaţiei false şi tendenţioase cu genericul “STOP FALS”! De data aceasta, “caravana”, reprezentată de directorul executiv al API, Petru Macovei, care are ca scop diminuarea efectelor acestor metode manipulatorii a poposit în satele Rudi (Soroca) şi Arioneşti (Donduşeni). Acum rămâne ca şi cetăţeanul să înţeleagă cine doreşte să le aducă informaţiile veridice, dar şi cine le aduce un deserviciu cu bătaie lungă, să se pătrundă de pericolul acestui “fenomen” şi să nu se lase minţit şi manipulat cu neruşinare.
Altfel, şi într-o localitate, şi în alta cetăţenii au menţionat că sunt supuşi manipulării de tot felul şi că, în majoritatea cazurilor, îşi dau seama unde este adevărul şi unde este falsul. Foarte mulţi participanţi la aceste întâlniri au recunoscut că în campania electorală au fost supuţi unui tir continuu de falsuri şi enormităţi, dar… ce putea face cetăţeanul simplu împotriva unei maşinării puse la punct de grupurile de politicieni. Apropo, de mai multă vreme avem în Republica Moldova o aşa-zisă “centură roşie”, care include raioanele de nord, inclusiv Donduşeni — într-o măsură mai mare, dar şi Soroca, care balansează mereu între raioanele care s-au “deşteptat” şi cele care mai “dormitează”. Recunoaşterea acestui lucru nu înseamnă însă că la Arioneşti sau în alte localităţi de la nord, nu există oameni cu mintea trează — există, bineînţeles şi ponderea lor este cu fiecare campanie tot mai mare. De altfel, aceste două localităţi nu prea recepţionează posturile TV moldoveneşti (fiind mai mult sub influenţa canalelor TV din Ucraina), dar şi din “puţinul” pe care îl au şi-au dat seama cui aparţin unele surse media şi care este scopul lor nedeclarat. La rândul său, domnul Petru Macovei a adus un şir de exemple de falsuri şi manipulare, unele dintre ele de-a dreptul uluitoare. Să zicem, unul dintre ziarele moscovite cu reprezentanţă la Chişinău titra mai dăunezi că “…în farmaciile din Chişinău nu se vorbeşte în limba rusă”. Pe lângă faptul că s-a spus un neadevăr (după cum s-a constatat ulterior), s-a şi generalizat — adică, nu într-o farmacie, dar în toate! Câtă lume a nimerit în această capcană mincinoasă rămâne de văzut, darnu aceasta este problema numărul unu, dar faptul că există ziarişti, care “greşesc” cu premeditare, punând sub focul opiniei publice toată breasla.
Sau altă sursă media trâmbiţa despre “iadul din Uniunea Europeană” — chipurile, în Norvegia se violează în masă sugarii!!! Adevărul este că a avut loc un caz ieşit din comun în această ţară (dar unde nu se întâmplă astfel de tragedii?), dar de ce s-a generalizat şi s-a spus că astfel de crime au loc “în masă”? Pe unde mai pui că Norvegia nici nu este ţară-membră a UE, organism internaţional care le stă în gât unor politicieni. Nu ştiu dacă acest tip de manipulare şi-a atins scopul, dar un lucru este cert — ziariştii şi organul de presă, care vede, chipurile, paiul din ochiul cuiva şi nu vede bârna din propriii ochi şi-a câştigat banul murdat cu vârf şi îndesat. nu de alta, dar în astfel de cazuri nu poţi vorbi de onoare şi demnitate, ci numai de bani. Sau, de la ecranele celui mai influent post TV din Rusia cu o audienţă mondială de peste 500.000.000 de privitori (!!!) o femeie striga în gura mare că în oraşul Slaveansc din Ucraina naţionaliştii au răstignit un copil de trei ani. Ce crimă mai odioasă mai poate fi decât aceasta (în secolul XXI!!!), dar şi aceasta s-a dovedit a fi un fals şi o manipulare, fiindcă reporterii de bună-credinţă (la fel din Federaţia Rusă, dar nu din altăparte, de altfel), care au mers în acel oraş, au aflat că nimeni nu a răstignit pe nimeni şi că cele relatate au fost plodul unei fantezii bolnave… Sau, la un an de la investirea guvernului Filip, cele patru canale TV ale omului de afaceri Vlad Plahotniuc au transmis în cor o ştire cu genericul „Moldovenii apreciază satisfăcător activitatea cabinetului”. Nici mai mult, nici mai puţin — aşa cred toţi şi nu s-a găsit măcar un om care să aibă altă opinie. Cel puţin, în cadrul acestor două întâlniri cetăţenii au dat de înţeles că nu consideră, in-corpore, activitatea actualului cabinet drept una “satisfăcătoare”. Părerea lor, însă, nu i-a înteresat pe acei, care au pregătit ştirea cu pricina.
În astfel de cazuri, când unii spun una, iar alţii declară alta, cetăţeanul neiniţiat în temă este tentat să creadă că „adevărul este undeva pe la mijloc”. Îmi permit să nu fiu de acord cu acest verdict, măcar din simplu motiv că interpretarea duplicitară a unui şi aceluiaşi fenomen sau eveniment nu este posibilă în principiu — când sunt două opinii contradictorii este foarte clar că unul din doi spune adevărul, iar celălalt minte. De altfel, poetul şi filozoful german Goethe spunea că adevărul nu poate fi niciodată la mijloc, el poate fi doar de-asupra. Mai bine nu cred că se poate spune.
Şi încă ceva. Domnul primar de la Rudi, Iurie Marian, a fost de părerea că problema cu falsurile şi cu manipulările este o chestiune internă a „castei” jurnalistice. Este adevărată şi această opinie, mai cu seamă atunci când cititorul, radioascultătorul sau telespectatorul nu doreşte să analizeze informaţia care i se aduce (i se pune ca pe tavă).
Or, nu toţi jurnaliştii sunt la fel: unii se mai cumpără, alţii se mai vând, unii se consideră adevăr în ultimă instanţă, alţii mai cred că o minciunică ne poate salva de cutare sau cutare lucru nedorit. De altfel, într-o societate foarte bolnavă, cum este a noastră, este aproape imposibil ca jurnalismul ca meserie să fie „cioara albă”. Ce mai la deal-la vale, suntem şi noi un product al acestei lumi înnebunite aproape până la refuz. Aici şi intră în avanscenă capacitatea cetăţeanului de a discerne şi de a deosebi adevărul de minciună, intenţia bună de manipulare. Cu acest scop, apropo, se organizează astfel de campanii.
