Am zărit-o cu aparatul de fotografiat în mână, apoi cu o mapă cu documente, mai nou, cică, s-a apucat de sculptat în piatră și de inscripții pe marmură. Ludmila Marginean, locuitoare a orașului Soroca, este cea care îmbină cunoștințele din domeniul picturii acumulate în copilărie și adolescență cu cele tehnice obținute la facultate și masterat. Este gata mereu pentru schimbări și curioasă să afle și să învețe cât mai multe despre ocupația care o pasionează.
Eu cred că pentru o doamnă contemporană nu este nimic imposibil, dacă îți place o meserie, indiferent dacă e caracteristică mai mult bărbaților, o poți învăța și practica, important e să-ți aducă satisfacție morală și, de ce nu, și materială.
Ludmila este pasionată de arta plastică de mică, avea creionul în mână de când se ține minte. Primele sale lucrări erau desenele prin caiete, gazetele de perete în școală și ulterior portrete, icoane etc. Recent a fost invitată să picteze la Mănăstirea Slățioara, jud. Suceava, România. De câțiva ani are un hobby mai neobișnuit, pe lângă sculpturi mai face și inscripții și portrete pe pietre funerare din piatră naturală. După cum povestește Ludmila, a ajuns să practice această ocupație atât din necesitatea de a-și găsi locul în viață, cât și din pasiunea pentru artă și frumos. Așa că pentru a-și atinge scopul, a învățat a stăpâni instrumentele de cioplit piatră și cele pentru pictat în granit, dar zice că mai are multe de învățat, or, după ce s-a convins că îi place ocupația, s-a gândit că ar putea să o transforme într-o meserie.
Am invitat-o la o discuție, ca să aflăm de ce îi place dalta, piatra, granitul și marmura, dar nu croșeta, firul de ață sau mașina de cusut.
Aplicarea desenului pe granit
− De când și de ce ai ales să practici această ocupație?
− Am această ocupație de vreo șase ani. Să va spun de ce îmi place, pentru că este ceva fascinant când lucrezi cu piatra. La început se naște ideea — apoi o redai în piatră. Deseori însă piatra îți dictează ideea unui desen. Se întâmplă mai ales cu piatra de Cosăuți, relieful și structura căreia deseori te inspiră la anumite figuri. De exemplu, o piatră avea așa relief și cromatică, încât se potrivea bine pentru sculptarea unei frunze de vie.
Marmura este puțin altfel la prelucrare, este mai gingașă. Acum am finisat o icoană din marmură Italiană, cu elemente din foițe de aur. De asemenea mai am o lucrare, un cal cioplit în marmură roșie. Acum mai tare sunt pasionată de granit, deoarece pentru a picta pe granit sunt necesare o sumedenie de instrumente, cum ar fi creionul de diamant, sau cum îl numim noi, meșterii, “țarapka”.
– Sinceră să fiu, ești prima femeie care are o astfel de ocupație dintre toate pe care le cunosc.
– În principiu, știu și să cos, și să croșetez, o fac pentru mine și persoanele apropiate, dar nu văd această ocupație ca pe una serioasă și permanentă, pentru un business, de exemplu. Pe când lucrul cu piatra și granitul, în primul rând, mă atrage mai mult, în al doilea rând, încerc să îl transform dintr-o pasiune într-o meserie serioasă.
Este important ca femeilor să nu le fie frică de schimbări. Ori că este vorba de schimbat locul de trai, ori că este vorba de profesie. Dacă o femeie rămâne fără lucru, nu trebuie să intre în panică, ci să încerce o meserie nouă. Iar dacă ceva nu-i iese — să încerce altceva și așa până găsești ocupația care ți se potrivește. Trebuie să te inspiri și să înveți de la oameni profesioniști, să crezi în tine și să nu te lași pe tânjală!
– Știu că ai lucrat în calitate de contabilă, ai și studii în domeniu, ai obținut și masteratul în fizică și inginerie, mai ai și pasiunea pentru fotografie… Cum ai înțeles că vrei să sculptezi în piatră?
– Acum câțiva ani, niște prieteni m-au rugat să le desenez o schiță de portret pentru un monument. Am desenat și când am văzut cum meșterul a început să transpună desenul meu pe piatră de Cosăuți, mi s-a părut foarte interesant și am cerut voie să încerc și eu. Mi-a plăcut mult acest proces, așa am început să practic sculptura în piatră. După asta am încercat să fac și inscripții, picturi pe granit. Din aceste materiale fac diferite lucrări, nu neapărat doar inscripții sau portrete funerare. De obicei mă inspira natura și oameni pozitivi cu care am plăcere să comunic. Primele lucrări erau cam neghioabe, dar am avut o susținere mare de la prieteni și meșteri pietrari, care îmi arătau secrete în lucrul cu piatră: Ion Lozan, Serhei Crâjanovschi și alții, cărora le sunt foarte recunoscătoare. Lucrările mele le păstrez sau le dăruiesc prietenilor.
− Prin ce se deosebesc lucrările precum monumentele funerare de alt gen de lucrări?
− Monumente sunt triste, ele ne amintesc că noi toți trăim aici foarte puțin și apoi plecăm la cele veșnicie. De obicei, mesajele de pe monumente sunt de jale și durere, cauzate de pierderea oamenilor dragi… De aceea trebuie sa trăim o viață frumoasă, să aducem în lumea noastră lucruri frumoase și plăcute, să aducem bunătate, să avem grijă de oamenii, de natura și animalele care trăiesc alături de noi, să fim răbdători și prietenoși cu lumea în jur, fiindcă vremurile sunt grele.
Lucrul la aceste obiecte m-au dus la gândul că avem nevoie în orașul nostru de un cimitir nou, căci cele existente sunt de mai mare rușine: supraaglomerate și neîngrijite, iar mormintele sunt amplasate haotic…
Lucrul cu marmura
– Cum îți iese o lucrare bună?
– Aici e simplu, e ca în toate domeniile: iubire față de lucrul pe care-l faci și răbdare.
– Ai unde crește în acest domeniu? Ce vrei să mai înveți?
– Desigur. Ca să crești trebuie permanent să înveți de la alți meșteri. În ziua de zi este mai ușor decât pe vremuri. Multe cunoștințe le poți lua din internet, pe diverse forumuri. Îmi doresc să fac al doilea masterat, deja în domeniul Artelor, acum am masterul în Fizică și Tehnologii.
– Îți doresc succes!
PARTICIPAŢI în rubrica noastră, dacă aveţi o pasiune deosebită. Tel.: 023084297
*HOBBY — Pasiune, ocupaţie de suflet a cuiva în afara profesiunii, practicată în timpul liber
