La doar 19 ani, Loredana Gîlca din satul Redi-Cereșnovăț, raionul Soroca, își transformă trăirile în poezie. Pentru ea, scrisul nu este doar un hobby, ci un mod de a-și înțelege emoțiile și de a le da formă prin cuvinte. Am discutat cu ea despre începuturi, inspirație și visurile ei.
Tânăra spune că a început să scrie încă din gimnaziu. Prima poezie a apărut natural, fără un plan. A simțit nevoia să scrie și a pus pe hârtie ceea ce nu putea spune cu voce tare.
- Când ai început să scrii poezii?
„Am început să scriu poezii destul de devreme prima poezie a fost scrisă încă în perioada gimnazială. Nu a fost ceva planificat… mai mult o nevoie care a apărut natural.”.
- Ce te motivează să scrii? Din ce experiențe vin textele tale?
„Mă motivează emoțiile cele pe care uneori nu le pot spune cu voce tare. Textele mele vin din trăiri reale: dor, iubire, dezamăgire, momente de liniște sau chiar confuzie. Fiecare vers are, într-un fel sau altul, o poveste în spate.”.
- Despre ce scrii cel mai des? Dragoste, durere, familie sau alte teme?
„Scriu cel mai des despre dragoste și dor… dar nu lipsesc nici temele despre familie, sau viață în general. Uneori, nici eu nu știu exact despre ce scriu până nu termin poezia.”.
- Scrii în momente speciale sau atunci când simți nevoia?
„Nu aștept neapărat un moment special. Scriu atunci când simte. Poate fi noaptea târziu, când e liniște, sau în mijlocul unei zile obișnuite, dacă vine inspirația.”.
- Ai un loc preferat unde scrii?
„Nu am un loc fix, dar prefer liniștea. De multe ori scriu acolo unde mă simt confortabil, poate fi camera, un colț retras sau chiar în gând, înainte să pună totul pe hârtie.”.
- Ce simți după ce termini o poezie?
„După ce termin o poezie, simte o ușurare… ca și cum a lăsat o parte din sufletul meu acolo. Uneori e liniște, alteori rămâne o emoție puternică.”.
- Îți amintești primul vers?
„Primul vers… nu e neapărat cel mai perfect, dar e cel mai sincer. Îmi amintește că a fost scris încă din clasa a 7-a–a 8-a, într-o perioadă în care începeam să simt lucrurile mai profund, dar nu știam încă cum să le exprim. „M-am schimbat încet… până când nici eu nu m-am mai recunoscut.” .
- Ce reacții ai primit până acum de la cei care te-au citit?
„Reacțiile au fost, în mare parte, emoționante. Oamenii s-au regăsit în versurile mele, iar asta m-a surprins plăcut. Au fost și momente în care cineva mi-a spus că o poezie i-a ajuns la suflet și asta contează enorm. ”.
- Ce înseamnă pentru tine să fii citită și care este visul tău mai departe?
„Pentru mine, să fiu citită înseamnă mai mult decât cuvinte… înseamnă conexiune. Înseamnă că cineva, undeva, simte la fel. Iar visul meu este să ajung la cât mai multe suflete, poate chiar să îmi adun toate trăirile într-o carte adevărată.”.
În prezent, Loredana a scris 47 de poezii, fiecare cu povestea ei. Visul ei este să ajungă la cât mai mulți oameni și, într-o zi, să adune toate aceste trăiri într-o carte.
