Satul moldovenesc a fost mereu un loc al rădăcinilor, al liniștii și al muncii tihnite. Printre dealuri și văi, unde diminețile încep cu ciripitul păsărilor și cu aerul curat, viața curge într-un ritm aparte – mai simplu, dar mai aproape de suflet. Aici, în satul Șeptelici din raionul Soroca, fiecare familie își scrie propria istorie, legată de pământ și de comunitate.
Una dintre aceste istorii este cea a doamnei Tatiana Scleruc, femeie care și-a petrecut întreaga viață în sat și care vorbește cu mândrie despre frumusețea traiului la țară. „Aici m-am născut, aici am învățat și aici muncesc. La țară e frumos, aerul e curat și cine muncește, acela are”, spune ea cu un zâmbet liniștit.
De 19 ani, Tatiana își petrece zilele la grădinița satului. A început ca dădacă, apoi spălătoreasă, iar astăzi gătește pentru cei mici. „Copiii îți dau energie, chiar și atunci când ești obosit. De dragul lor, merită să rămâi aici.”
Familia ei este legată tot de sat. Soțul lucrează la școala locală, iar împreună au crescut doi feciori de care sunt mândri: unul angajat la penitenciarul din Soroca, celălalt plecat peste hotare. „Viața nu e ușoară, dar e a noastră. Muncim și avem.”
Satul în care trăiește Tatiana nu mai este cel de altădată. La grădiniță s-au pus podele calde și paturi noi, școala are încălzire centrală și toalete moderne, străzile sunt iluminate, drumul principal asfaltat. „Nu mai e ca pe timpuri, cu sobe și frig. Acum e altfel, mai bine. Avem și spălătorie în sat, unde bătrânii vin cu plapumele mari. E un ajutor pentru ei”, povestește ea.
Pentru toate aceste schimbări, Tatiana recunoaște meritul administrației locale: „Dacă cauți soluții, reușești. Dacă stai pe loc, nu se primește nimic.”
Zilele ei sunt simple, dar pline. De luni până vineri e la serviciu. Sâmbăta, acasă – ordine, conserve, treburile gospodăriei. Duminica e pentru odihnă și, uneori, o scurtă vizită la oraș pentru cumpărături. „E ritmul nostru. Așa trăim.”
Povestea Tatianei este o dovadă că viața la sat, deși marcată de muncă și responsabilități, are frumusețea și liniștea ei. Între grădinița unde lucrează, familia pe care a crescut-o și schimbările aduse în comunitate, ea privește cu recunoștință către locul pe care îl numește „acasă”. Șepteliciul nu înseamnă doar drumuri asfaltate, școală sau spălătorie – ci mai ales sentimentul de apartenență și pace sufletească.
Pentru Tatiana, dar și pentru mulți alți săteni, satul rămâne un spațiu unde „cine muncește, acela are” și unde, dincolo de toate, viața e mai curată, mai liniștită și mai adevărată.
Reportaj video realizat în cadrul studioului pentru tineri MoJo, de la „Observatorul de Nord”, dacă vrei să faci parte din echipa noastră, ne poți scrie AICI.
Reporter MoJo: Ecaterina Muntean
