Georgeta Cîșlaru, soroceanca noastră de la Paris, a revenit pentru câteva zile acasă, la Cureșnița natală. Am profitat de aceasta pentru a o provoca la o scurtă discuție, ca să aflăm unde se află, cel puțin pentru ea, acel centru al Europei, în vestul continentului la umbra Turnului Eiffel, sau totuși la Cureșnița din lunca Nistrului.
A plecat și ea din sat, acum mulți ani în urmă, cum au făcut-o și o bună parte din consătenii săi. Dar nu s-a oprit la Soroca sau Bălți, unde a făcut câte un popas, ci a ajuns tocmai în celălalt capăt al continentului, la Paris.
Nu a mers pe calea bătătorită de mulți dintre concetățenii noștri care au plecat la munci necalificate, chiar dacă unii erau intelectuali cu studii superioare și experiență în profesii apreciate. În prezent aceasta este doctor habilitat și profesor universitar.
Și fiindcă unele lucruri se văd mai bine de la distanță, am decis să o ispitim ca să ne zică ce schimbări le vede acasă, în Republica Moldova, și dacă sunt careva. Apropo, ce-i cu Europa ceea despre care știm mai mult din auzite ori povestite pe internet? Este totul roz acolo și umblă câinii cu colaci în coadă sau totuși e pur și simplu mai bine ca la noi, dar nu e perfect?
Se reîntoarce uneori acasă, căci nu uită de unde a pornit. În această lună, de exemplu, a avut o misiune de transfer de expertiză în cadrul Programului de sprijin pentru revenirea temporară a membrilor diasporei cu experiență profesională avansată, la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți. Dar ar putea oare reveni cu totul din diasporă acasă?
Chiar și-n Franța aia civilizată și cu o cultură bogată, dorul de baștină nu o lasă. Și oricât de celebră ar fi Sena aia Franceză, Goergeta Cîșlaru cunoaște un lucru pe care Parizienii nici măcar nu-l bănuiesc – „Nistrul la Cureșnița este mult mai frumos decât Sena la Paris”. Așa că Chers amis, Bienvenue pe la noi, veniți de vizitați plaiurile mioritico-charmantes!
