Eugen Coca (violonist, violist, dirijor și compozitor) s-a născut 3 aprilie (15 aprilie) 1883, în satul Cureșnița din județul Soroca, în familia lui Costache (lăutar renumit din părțile Sorocii) și Matroana Coca. De mic copil învață să cânte la vioară, primul profesor de vioară fiindu-i chiar tatăl său.
A cântat de mic copil în orchestra populară a lui A. Poleakov. A absolvit Şcoala de Muzică din Chişinău (vioara), apoi Conservatorul din Chişinău şi a fost violonist în orchestrele din Eupatoria, Kostroma, Moscova, Rostov pe Don, apoi a fost violonist şi dirijor la Chişinău, Akkerman.
Lucrări: poemul simfonic Nopţile în Crimeea şi valsul Dragostea de viaţă, 1917; Concerto grosso; două suite moldoveneşti; opera Pasărea măiastră sau Prinţul Ionel şi lupul năzdrăvan; tabloul simfonic Balalaica; Cvartetul pentru coarde nr. 1; Simfoniile nr. 1 şi nr. 2; baletul Florile micuţei Ida; comediile muzicale Semnalele de pe planeta Marte şi În ţara canibalilor; suita corală Doina (1949); Simfonia de primăvară (pentru vioară şi orchestră, 1949); poemul simfonic Codrul (1950); Cvartetul pentru coarde nr. 2; romanţe, coruri, lieduri, piese pentru pian, pentru vioară şi pian, muzică pentru spectacole şi film.
Maestru Emerit al Artelor din Republica Moldova. Școala de Arte pentru copii „Eugen Coca” din municipiul Soroca îi poartă numele, la fel ca și unele străzi din Soroca, Chișinău, Glodeni, Telenești, Drochia, Strășeni ș.a.
1900 – își începe studiile la Școala județeană din Soroca, cântă în orchestra școlii;
1903 – abandonează studiile;
1905 – începe activitatea sa de muzician profesionist într-o mică orchestră de circ din orașul natal;
1905-1908 – evoluează în Orchestra Teatrului Dramatic de Turneu și în Orchestra Populară a lui A. I. Poleacov;
1908-1909 – locuiește și lucrează la Chișinău, luând și lecții la Școala Muzicală;
1912 – maestru de concert al Orechestrei de Salon din Eupatoria. Creează prima sa operă semnificativă – poemul simfonic Nopțile din Crimeea;
1913 – cântă în Orchestra Teatrului de Operă a lui Sibireacov din Costroma și a lui Zimin din Moscova;
1914 – locuiește în orașul Rostov-pe-Don, unde cântă în Orchestra Simfonică, pe care concomitent o dirijează. Scrie valsul Dragoste de viață;
1915-1917 – se stabilește la Moscova și ia lecții de muzică la profesorul Tal;
1917 – se reîntoarce la Chișinău. Activează în calitate de simplu muzician în Orchestra de Salon a Cinematografului Orfeum;
1918 – trece cu traiul in orașul Iași, unde activează ca maestru de concert al grupei alto în cadrul Orchestrei Simfonice George Enescu;
1923 – creează Concerto grosso;
1924 – creează două suite moldovenești și opera pentru copii Pasărea măiastră sau Prințul Ionel și lupul năzdrăvan (libretul de E. Coca);
1926 – absolvește Conservatorul din Chișinău, unde activează ca pedagog. Scrie tabloul simfonic Balalaica și Cvartetul de coarde Nr. 1. Are loc un concert cu piese din creația sa;
1928 – creează Simfonia Nr. 1;
1929 – compune Simfonia pentru Orchestra de Coarde și baletul Florile micuței Ida, după motivul poveștii cu același titlu de H. C. Andersen;
1929-1930 – se stabilește în orașul Akerman, unde activează în calitate de profesor de armonie, teorie și compoziție la o școală muzicală privată. Organizează și dirijează Orchestra Simfonică Studențească;
1933 – creează Simfonia Nr. 2;
1937 – scrie comediile muzicale Semnale din Marte și Capriciu român;
1938 – pentru comedia Capriciu român i se oferă Premiul I la Concursul G. Enescu din București;
1940 – revine în Moldova. Devine membru al Uniunii Compozitorilor din Moldova. Scrie muzica la spectacolul Vioara huțulului, cântecul Hora Basarabiei eliberate , cantata Cântă inima Moldovei și Simfonie de primăvară, consacrată lui David Oistrah;
1940-1941 – scrie cântecele Fluierașul și Бравый парень;
1940-1947 – creează 22 de dansuri moldovenești;
1945 – scrie muzica la spectacolul În văile Moldovei (Eliberarea ne vine de la răsărit) de L. Codreanu și I. Cutcovețchii și poemul simfonic Сталинград;
1946 (1 iulie) – primește titlul de Om Emerit în Arte al RSS Moldovenești pentru meritele mari în dezvoltarea artei muzicale moldovenești;
1946-1947 – scrie muzica la filmul Parada sportivilor la Moscova;
1948 – creează fragmente din opera Boris Glavan;
1949 – scrie Cvartetul de coarde Nr. 2, suita corală Doina pe versurile lui E. Bucov și cântecul Doina nouă. Suita Doina se interesează la concertele din cadrul decadei moldovenești de cântece și dansuri de la Moscova;
1950 – compune poemul simfonic Codrul și oratorul Cântec despre Cotovschi ( text de E. Bucov);
1951 – la Teatrul Moldovenesc Muzical-Dramatic A. S. Pușkin a avut loc premiera primei comedii naționale moldovenești Fericirea Mărioarei (Fericirea mea). Muzica a fost scrisă de E. Coca (în colaborare cu compozitorul C. Benț) după piesa lui L. Codreanu și E. Gherchen;
1953 – creează Rapsodia moldovenească. Suita corală Doina se interpretează în cadrul concertelor capelei corale Doina. Pregătește pentru tipar culegerea de cântece populare moldovenești, prelucrează pentru cor cântecele sale proprii;
1954 (9 ianuarie) – E. Coca se stânge din viață.
Școala medie de muzică din Chișinău a purtat numele lui Eugen Coca în perioada anilor 1966-1992, ulterior fiind reorganizată în două licee muzicale: Liceul Ciprian Porumbescu și respectiv Liceul Serghei Rahmaninov.
Ministerul Culturii al Republicii Moldova împreună cu Liceul Ciprian Porumbescu organizează anual Concursul Internațional al Tinerilor Interpreți Eugen Coca.
La 30 iunie 1994, cu ocazia împlinirii a 101 ani de la nașterea lui Eugen Coca, Poșta Moldovei a emis o marcă cu imaginea compozitorului.
E. Coca a compus muzică de film, a prelucrat melodii folclorice. Numele lui este frecvent întâlnit în sursele bibliografice tematice, în presa periodică a anilor respectivi, în iconografie (Dubinovschi, L. În faţa unei orchestre nevăzute, 1974; Dubinovschi, L. Eugen Coca – ghips, 1975); în filatelie – 1994 (Poşta Moldova).
sursa: Enciclopedia Identității Românești, Audioteca Națională din Chișinău
Hi – the third youtube video on here is “private”… is it Coca’s music? Can you make it public? Thanks!