Tableta de vineri
Obosit de coronavirus și de tot ce se „învârte” în jurul lui și oarecum dornic de a schimba accentele (pe altele, mai pozitive și mai mobilizatoare), am citit cu interes declarația unuia din liderii PDM, Eugen Nichiforciuc, de la finele săptămânii trecute, despre o eventuală schimbare în fracțiunea democraților din legislativ, care ar fi trebuit să se întâmple luni.
Afirmația fruntașului democrat care a intrigat mai multă lume, sunt convins, făcută pe fondalul plecării din fracțiune a doamnei Ruxanda Glavan, nu era lipsită de logică, ba dimpotrivă, or tot mai des sunt auzite vocile celor care cred că mai multă lume din actuala garnitură a PDM va adera la formațiunea „Pro Moldova”, condusă de ex-democratul Adrian Candu. „Au fost bune și rele pe parcurs, dar este important să păstrăm partidul unit și puternic. Aș fi preferat să aibă răbdare până luni (doamna Glavan — V.C.), când democrația veritabilă din PDM va mai face un pas înainte”, declarase Nichiforciuc. Și mai tare s-au aprins spiritele după ce presa a anunțat că la un hotel din capitală a avut loc o întâlnire dintre un grup de democrați (Eugen Nichiforciuc, Vladimir Andronache, Dumitru Diacov, nu și liderul Pavel Filip) și o persoană apropiată socialistului Dodon. Până la urmă, totul s-a dovedit a fi un simplu foc de paie — tema discuției dintre „delegați” a rămas o nebuloasă, fiindcă declarațiile la mișto ale lui Diacov nu au limpezit lucrurile (în acest context mi-aș permite o presupunere — la această întâlnire „de taină” nu s-a discutat despre lupta cu coronavirusul), iar ședința de luni a deputaților democrați, care era așteptată drept una „istorică”, s-a dovedit a fi una fără… istoric.
De altfel, vreau să fiu înțeles corect: activitatea PDM nu mă interesează nici mai mult și nici mai puțin decât activitatea oricărei alte formațiuni politice și, bineînțeles, nu mă interesează care sunt fricțiunile interne și mișcările de forțe din interiorul partidului, dar… sunt și eu curios să aflu ce au discutat timp de șapte ore (!!!) membrii fracțiunii parlamentare a unui partid aflat la guvernare și prin ce s-a exprimat „pasul înainte” făcut de PDM. Or, deciziile luate de membrii alianței au consecințe, într-un final, pentru toată lumea, inclusiv pentru umila mea persoană. Nu de alta, dar declarațiile lui Pavel Filip gen „…cunoașteți că suntem foarte diferiți,… deputații au găsit un numitor comun și vor fi mai activi în activitatea parlamentară și în această coaliție de guvernare”, precum și Comunicatul de presă emis după ședință — „…Subiectele de discuție au fost situația internă în partid, relația cu partenerii de guvernare, activitatea partidului în cadrul coaliției, precum și plecările unor membri din partid; deputații PDM au făcut o analiză a recentelor evoluții pe scena politică și a eventualelor scenarii; PDM nu va tolera imixtiuni din afară în activitatea formațiunii…” — nu au fost prea explicite, nicidecum nu reflectă importanța istorică a ședinței fracțiunii PDM de luni și nu au limpezit apele, ba dimpotrivă — au dat motive oponenților politici să construiască fel de fel de scenarii. Bunăoară, unul din ei, Renato Usatâi, declara la un post de televiziune că în PDM există două grupuri cu viziuni diferite (grupurile Filip, rămas pe poziții și Nichiforciuc, apropiat socialiștilor) și că există șanse reale ca din actuala alianță socialist-democrată să se aleagă praful și pulberea. Nu știu cât adevăr și câtă fabulație conțin declarațiile primarului de la Bălți, dar unele din ele nu sunt lipsite de logică. Să zicem, nu toți deputații democrați agreează ideea integrării RM în UE și acest lucru trebuie recunoscut și luat ca atare — fiecare deputat are convingerile sale geostrategice, chiar dacă PDM și-a exprimat în repetate rânduri idealurile europene. Sau, de ce să nu recunoaștem că unii deputați îmbină activitatea politică cu afacerile, iar când este vorba de bani, orice alianță este posibilă.
Și încă ceva. Foștii colegi de alianță (situativă!) a socialiștilor tot mai insistent pedalează pe ideea că PDM ar trebui să pună umărul la debarcarea PSRM, liderii căreia au luat-o razna. Este de înțeles acest mesaj, dar… nu cu ajutorul lor Dodon și K au venit la putere? Or, atunci când mai multă lume le spunea că nu are dreptul la viață o alianță PSRM-ACUM și că acest tandem diabolic este împotriva firii, aceștia se supărau foc și ne etichetau că nu înțelegem nimic. Unde sunt acum analiștii și comentatorii politici care au împins ACUM-ul în brațele PSRM-ului, de ce au luat apă în gură? Or, făcând o comparație dintre politică și sport, aș vrea să zic următoarele: dacă în sport este mai ușor să ajungi pe podium decât să te menții acolo, în politică este tocmai invers — odată ajuns la putere X sau Y nu lasă fotoliul moale cu una-cu două…
P.S. Conform unor zvonuri, regruparea de forțe în PDM continuă și nu este exclus că fracțiunea parlamentară să mai piardă câțiva membri. Nimic straniu, de altfel, fiindcă astfel de metamorfoze s-au întâmplat și în alte partide. De un lucru însă democrații pot fi liniștiți — Dumitru Diacov nu pleacă din PDM, orice s-ar întâmpla.
