Tableta de vineri
Vestea care a cutremurat, aproape la propriu, opoziția din Republica Moldova și care ar putea consolida înțelepciunea despre buturuga mică care răstoarnă carul mare a venit tocmai din Norvegia – deputatul din această țară nordică Arild Hermstad a nominalizat-o pe doamna Maia Sandu pentru Premiul Nobel pentru Pace, argumentându-și gestul prin recunoașterea eforturilor președintei în apărarea democrației, a statului de drept și stabilității. „Sub mandatul Maiei Sandu, Republica Moldova a demonstrat o reziliență exemplară. În ciuda ingerințelor, țara a reușit să organizeze alegeri libere și să mențină o traiectorie pașnică”, zice domnul Hermstad. Or, dacă știa norvegianul cum v-a fi primită această nominalizare de opoziția de la Chișinău își mușca, probabil, limba și nu turna, involuntar, apă la moara cârcotașilor cărora le stau în gât toate premiile internaționale primite de Maia Sandu în ultimii ani și nu în ciuda cuiva, dar pe merit.
De altfel, mi-ar trebui prea mult spațiu ca să spun despre părerile tuturor celor care trăiesc și procedează după principiul „…să moară și capra vecinului”, începând cu Natalia Morari/Gheorghe Gonța și terminând cu babele politizate de la piața de second-hand din Soroca, fiindcă toți aceștia consideră că, citez „…aceste nominalizări sunt o formă de „recompensă” geopolitică, nu neapărat rezultatul unor performanțe directe în beneficiul cetățenilor”, dar o să mă limitez la ceea ce crede poate cel mai mare și informat opozant al Maiei Sandu, acel care a promovat-o când toată Republica Moldova era verde, iar visul european nu mai părea o fata morgana, Vlad Filat. Cu o precizare obligatorie: nu pun la îndoială dreptul domnului Filat la proprie opinie, inclusiv în cazul acestei nominalizări și vă las pe Dumneavoastră să faceți concluziile de rigoare – este sau nu este propunerea deputatului norvegian un motiv în plus de a critica șefa statului și de a-i atribui păcate pe care nu le-a făcut.
Așadar, domnul Filat vede nominalizarea ca pe un „nou episod de extaz mediatic, regizat pe baza unei proceduri birocratice absolut obișnuite”, fiindcă în așa mod „poate fi nominalizat oricine, iar absolut orice deputat din orice parlament din lume are dreptul să trimită o notă cu o propunere”. Și mai departe, liberalul-democrat propune ca Parlamentului Republicii Moldova să trimită 101 nominalizări.„ „ Poate așa, prin cantitate, reușim să convingem pe cineva că în Republica Moldova curge lapte și miere, chiar dacă în realitate avem doar un PR ieftin, de import. Vai de capul nostru dacă am ajuns să ne hrănim cu iluzia unor premii și medalii, în timp ce țara este în derivă la toate capitolele”. În acest context, nu știu ce credeți Dumneavoastră, dar eu consider că printre cei 101 sunt și deputați care, prin vorbele lor au demonstrat că luptă pentru pace, chiar și aplicând lovituri sub centură. Să zicem, de ce n-ar fi demn de Premiul Nobel pentru Pace deputatul Vasile Costiuc care, de bună voie și nesilit de nimeni își asumă rolul eroului cu drobul de sare din poveștile lui Ion Creangă – cică, de ce ar trebui construită o uzină de armament la Ungheni, dacă acest lucru i-ar putea enerva pe ruși. Păi, prin acest extaz de grijă pentru viața și sănătatea noastră Costiuc este peste toți candidații la Premiul Nobel luați împreună, nemaivorbind de colegii lui din legislativ, gen Dodon sau Caraman, numai că… Agenția Servicii Publice dezminte informațiile apărute în spațiul public, îi taie creanga de sub picioare acestui deputat guraliv, care automat este scos din lista lui Filat, pe motiv că nici la Ungheni, nici în altă parte nu se va produce armament, cel puțin în timpul apropiat…
Un alt subiect, care a stârnit mânia opoziției și o veritabilă „pană de bun simț” a fost deconectările de energie electrică, în mai multe localități ale republicii, pentru câteva ore. Chiar dacă impactul penei de curent a fost unul nesemnificativ, unii politicieni și formatori de opinie și-au pus, efectiv, poalele în cap și au învinuit guvernarea că nu s-a pregătit de astfel de situații de forță majoră și că îi este în cot de faptul că oamenii au înghețat de frig. De-a dreptul aberante aceste învinuiri, ca să nu zic că deconectările s-au lăsat așteptate – interconectarea cu rețelele electrice ale Ucrainei, țară aflată în război trebuia, odată și odată, să-și spună cuvântul, iar când ceasul „x” a venit autoritățile au știut cum să gestioneze situația și să limiteze la maximum pierderile și incomoditățile. Fără îndoială, nimeni nu s-a așteptat ca cei din opoziție să arate exemple de empatie sau să nu-și frece palmele de satisfacție, dar nici chiar așa.
De altfel, toți acești critici și-au dat bine seama din cauza cui Republica Moldova a rămas fără curent electric, dar s-au grăbit să arunce pisica în curtea altuia și acest altul nu putea fi decât România. Mai multe surse media au titrat cu nerușinare că în momentele grele Bucureștiul a rămas un simplu spectator și nu a ajutat Chișinăul. Iată ce scria mass-media pro-Kremlin: „Frații n-au ajutat și nici n-au încercat să ajute… Acum, după o asemenea situație critică, vedem că lozincile despre „frăție”, „prietenie” și „sprijin” din partea României nu sunt altceva decât o înșelătorie”. Or, adevărul este altul – în timpul penei de curent Republica Moldova a primit energie electrică anume din România, dar nu a achiziționat energie de avarie, cum s-au grăbit să trâmbițeze unii răufăcători. Bunăoară, cum au declarat responsabili de la Ministerul Energiei de la Chișinău, „după problemele înregistrate pe linia electrică Isaccea – Vulcănești – MGRES – Chișinău, Republica Moldova a început să fie alimentată cu electricitate prin cele patru linii de 110 kV care traversează Prutul. Consumul a fost mai mic decât cel planificat și, prin urmare, energie de avarie nu a fost achiziționată din sistemul energetic românesc”. Sau, cum scriau colegii de la portalul STOP FALS „Propagandiștii au încercat să exploateze defecțiunea tehnică prin mesaje ca „eșecul/mitul independenței energetice”, „sabotajul economic deliberat al PAS” sau „costurile rusofobiei”. Bine, măcar, că de pana de curent nu a fost învinuită direct Maia Sandu, fiindcă indirect putem sesiza „cine este mama tuturor relelor și de ce în plină iarnă avem ger și zăpadă, dar nu soare și ploi”
În fine, faptul că Premiul Nobel pentru Pace va ajunge la Chișinău este doar o ipoteză. Pe de-o parte, „cercetătorii” cu cerul gurii negru au studiat bine tema și ne-au informat că este mult până departe și că trebuie să fii cu mare stea în frunte ca să întri în posesia premiului. Pe de altă parte, contracandidații doamnei Sandu sunt mulți și unul mai barosan decât altul – numai Donald Trump, cu ale lui opt războaie rezolvate (și al nouălea „gata-gata să se termine???) cât face. Și totuși, nu se știe de unde sare iepurele și nu este exclus să fim martorii unei minuni, iar buturiuga mică chiar să răstoarne carul mare. Ceea ce nu putem spun despre „pana de bun simț”, care pare să nu aibă nici rezolvare și nici leac…
